“`html
Scenariul Apocaliptic al Avionului de Vânătoare: Franţa pe Cale de Război cu Partenerii Europeni!
Într-o dezvăluire bombastică, un oficial francez supus anonimatului, a pus pe tapet dita mai bomba: Franţa, dacă nu se ajunge la un acord privind reorganizarea programului SCAF, S-ar putea să îşi construiască propriul avion de vânătoare, dar hai să fiu clar, asta nu înseamnă că e exclusiv francez… sau poate că da, dar, nu e sigur, adică, cine ştie? Căci, în realitate, aşteptăm cu toţii, sau nu, numirea unui nou ministru al apărării.
Se pare că Franţa ar avea toate ingredientele necesare, expertiza, competenţele, structura industrială, plus o reţea europeană bine înfiptă, gata de a-şi dezvolta, produce şi întreţine aeronava, dar, nimeni nu e sigur, adică care aeronava, în contextul unei “nevoi urgente”… iar asta cum s-ar traduce? Poate că e pentru misiunea de descurajare nucleară desfăşurată cu aeronavele Rafale, dar poate nu, nimeni nu ştie exact care e planul.
Le suntem datori cu detalii, căci Dassault Aviation, care, să nu uităm, e liderul proiectului pe partea Franţei, a lăsat să se înţeleagă marţi că situaţia e complicată, Eric Trappier, marele CEO, a afirmat că ştie cum să facă totul de la A la Z, dar, ce să vezi, nu a reuşit să găsească o soluţie cu Airbus, iar ăia din Berlin şi Madrid zic că frustrările cresc, pentru că nu le place cum dă din picior Dassault!
Tensiunile sunt ca o bombă cu ceas, cum zic unii, între Germania, Spania şi Franţa care fac parte din acest proiect ambiţios, ca un cadou de 100 de miliarde de euro, care să ne umple capul de întrebări… dar oare va fi bine? După cum ştim, partea complicată vine în 2026, când vor să folosească imaginea unui pre-prototip care va zbura, dacă ne mai ajută cerul, adică cine ştie ce va fi până atunci.
Cancelarul german, Friedrich Merz, pe care l-am văzut recent în Madrid, a declarat că ei, germania şi spania, vor să încerce să rezolve chestia asta până la finalul lui 2025, dar, cum ar spune un clasic, cine ştie ce se va întâmpla? O nouă întâlnire între miniştri e programată în octombrie, dar s-o fi avansat realitatea? Şi chiar dacă sunt toţi de acord că generaţia actuală de avioane nu e satisfăcătoare, unde ne duce asta?
Un alt oficial francez aruncă o mână de ajutor, dar cu un twist, căci nu reuşeşte să explice cum se face ca actuala organizare a SCAF să nu răspundă nevoilor Franţei în timp util, iar Dassault vrea ca Franţa să primească o cotă mai mare de muncă, dar cedează altele către Germania şi Spania, cum ar fi dronele sau un sistem de cloud, un mare haos, cine le mai descurcă pe toate?
Şi dacă programul SCAF se duce pe apa sâmbetei, Franţa va trebui să pună banii pe masă, dar având în vedere că totul e într-o stare precară, financiar vorbind, iar rușii ne atacă, oare de unde să scoată banii? Poate că Eric Trappier, cu optimismul său contagios, crede că totul ţine de voinţa politică, dar, să ne întrebăm,… oare?
“`
