Un foc de gunoaie aprins într-o curte din comuna Drăganu, Argeș, și lăsat nesupravegheat a mistuit, vineri după-amiază, o grădină, niște garduri și o porțiune de lizieră. Putea să se întindă până la case și să urce spre pădurea din capătul grădinilor, dacă nu interveneau pompierii, ajutați de o mână de localnici inimoși.
Șocul focului din vecini
Prezenți la fața locului, reporterul și fotoreporterul Libertatea au asistat la o ștafetă a solidarității în situație de criză. Oamenii n-au lăsat totul pe umerii echipajelor ISU și s-au mobilizat. Nu întotdeauna, iată, românii stau la cârciumă în timp ce jandarmii le scot apa din curte.
Totuși, oamenii obișnuiți, confruntați cu o calamitate, trec, la început, printr-o stare de derută totală. Sunt ca hipnotizați de cobră, incapabili de vreo acțiune coerentă.
Când fumul din curtea vecinilor s-a îngroșat și a urcat peste culmea pădurii, Ioana, 45 de ani, a ieșit în mijlocul curții și a stat așa, cu ochii spre incendiu, nemișcată. Când a văzut că ne apropiem de poartă, a făcut gesturi de chemare, să intrăm. S-a dezmeticit treptat. Și-a legat câinii, ăsta a fost primul semn de revenire. Cei doi dulăi veterani, agitați și ei de mirosul primejdiei, abia s-au lăsat înduplecați de mâna stăpânei.
Ioana a rupt apoi câteva crengi dintr-un nuc, a ieșit la poartă, s-a uitat în drum, pe DN7. La vecini sosiseră deja două autospeciale de pompieri de la ISU Argeș.
„Au dat foc la niște cârpe, niște pamperși, ceva, în curte. Sunt o familie mai necăjită, tineri, cu copii. Cică focul l-au pus copiii, în joacă. Așa le-au zis la pompieri”, spune mama Ioanei, care s-a întors din sat, unde „breaking news”-ul despre incendiu deja avea update-uri.
„Am crezut că iar a ars gunoaie o vecină mai în vârstă, care stă la două case de noi și care era să ne dea foc la toți prin primăvară”, ne-a explicat Ioana.
Operațiunea „Stropitoarea”
Cu mănunchiul de crengi uitat în mână, Ioana urcă prin curte spre grădină și lizieră, să observe cât de aproape e focul și ce poate face. Seceta și vântul împing repede flăcările de la un salcâm la altul, ard și copacii, ard și frunzele verzi. N-a plouat de mult în Drăganu. Gospodăriile sunt în pantă, cu grădinile înspre culme, mărginite de o pădure care se continuă peste deal.
„Noi n-avem voie să dăm foc la nimic aici, nicăieri, înăuntru, afară. N-ar trebui să ardem nimic! Și uite că se întâmplă!”, exclamă Ioana, mai mult uimită decât furioasă. Femeia speră că pompierii vor intra și la ea în curte, „ar putea băga mașina până aici sus, pot să dărâme și gardul”. E un gard de sârmă, înalt de vreun un metru, care desparte curtea de grădină. Vergelele de fier însă sunt prea bine înfipte în pământ. Ioana a reușit să scoată doar una.
În vremea asta, focul se apropiase de gardul de scânduri dintre grădini. Iar pompierii luptau să salveze casa vecinilor. „Apă!”, a strigat deodată Ioana. „Apă am tocmai la stradă, la cișmea. Dar furtunul nu ajunge”. A adus furtunul, l-a prins la robinet. Al doilea cuvânt al ei a fost: „Găleți!”. Câte găleți poți să ai într-o gospodărie? Trei, patru. Niciodată destule. O stropitoare de tablă, câteva cutii mari de plastic, cu mâner, în care fusese cândva vopsea, iar acum zoaie au fost puse la treabă.
Cu primele două găleți a fost oprit focul care cuprinsese salcâmul cel mare. Încă puțin și incendiul sărea în iarba uscată din grădina Ioanei, de unde s-ar fi propagat, într-o clipită, până în spatele casei. Nu i-ar fi stat nimic în cale.
Vin ajutoarele din sat
Pe poarta lăsată deschisă, au intrat, unul câte unul, și alți săteni. Vecinii de la a doua casă, vecini din alte părți ale satului, care văzuseră fumul. Femei și bărbați. Au adus găleți și încă un furtun, mai lung, ca să scurteze drumul apei.
Presiunea din rețea nu era grozavă, gălețile se umpleau încet. Așa că oamenii au căutat lopeți, să dea cu pământ peste foc. Au desfăcut câteva scânduri din gard și le-au dat la o parte. Au intrat cu gălețile de apă în grădina gospodăriei de unde pornise focul. S-au strecurat să stropească prin fumul sufocant, până s-au întâlnit cu pompierii.
Între două găleți umplute și cărate la locul faptei, fotograful Libertatea Vlad Chirea a surprins aceste momente de efort în echipă al oamenilor în uniformă și al oamenilor simpli. Deruta din primele minute de la izbucnirea incendiului se evaporase ca și cum nici n-ar fi fost. Toți știau ce au de făcut și cum, nici nu mai era nevoie de vorbe pentru coordonare.
Când autospeciala de pompieri a intrat în curtea Ioanei, pericolul era ținut sub control. Cei doi câini s-au retras în căsuța lor, abținându-se reverențios de la lătrat. „Dacă nu era pomul ăla, era cheie. Urcam până sus”, a observat unul dintre pompieri. Pomul în cauză era un măr plin de mere verzi, mărunțele. Echipajul ISU nu s-a îndurat să-l taie sau măcar să-l cioplească.
Pompierii cu pelerina lor magică
Așa că pompierii și-au luat echipamentul în spate și au pornit-o, în alergare, spre grădină, unde încă mai erau focare de stins. Sătenii s-au oprit o clipă din trecut găleți din mână în mână. Adică pompierii merg pe jos? Păi, asta putem face și noi. Nu zboară pe deasupra flăcărilor? Se duc așa, cu rezervorul de apă până unde arde? Păi, asta putem, de asemenea, face și noi.
Lumea adunată să ajute în curtea Ioanei s-a uitat așa, sfios, curios, la echipajul ISU, s-a lămurit că are de-a face cu oameni ca toți oamenii, cu fețe nădușite, îmbrăcați în niște costume grele pe orice vreme, nu doar la 39 de grade la umbră. Grele și pe Lună, cu toată gravitația de șase ori mai mică.
Așa că sătenii n-au pus mâinile cruce în sân și nici n-au plecat. I-au ajutat pe pompierii cu una, alta, să-și transporte lopețile, să-și desfășoare tulumba până sus.
Și apoi au ascultat de indicațiile lor, când aceștia le spuneau: „Mergeți acolo sau acolo!”. „Doamnă, lăsați că ne ocupăm noi acuma, nu mai cărați!”, i-a zis un pompier mamei Ioanei. Femeia a ezitat un pic, apoi a lăsat toarta găleții din mână. A rămas să ajute la umplut doar.
Oamenii din sat erau în pantaloni scurți, la bustul gol, în șlapi – bărbații. În rochii comode de vară și papuci – femeile. Cu toate astea, au pășit pe covorul de tăciuni, cot la cot cu pompierii echipați, dacă nu cu pelerină magică, măcar cu cizme din piele ignifugă. Cele două grupuri de salvatori, amatorii și profesioniștii, s-au acordat perfect, fără multe vorbe. Timpul vorbelor vine doar după ce pericolul trece.
Zeci de incendii pe săptămână în Argeș
Nimeni n-a fost rănit la Drăganu. Casa Ioanei a rămas neatinsă de foc. Nici casa vecinilor neatenți n-a avut prea mult de suferit. Doar o bucată mare din lizieră, curtea, aproape toată grădina arătau ca o uriașă pată neagră, fumegândă de meteorit. Putea să fie mai rău. Dar, alături de pompieri, oamenii au întins un lanț de găleți cu apă și au oprit nenorocirea.
A doua zi, sâmbătă, echipajele ISU Argeș au intervenit la opt incendii de vegetație uscată în localități din tot județul. Câteva zeci de astfel de incendii au loc în fiecare săptămână în Argeș, mai ales în zilele de week-end, după cum consemnează comunicatele pompierilor. Primăvara, oamenii dau foc la miriști, vara, la gunoaie.
Sfaturile ISU Argeș pentru populație sunt cele deja consacrate, simple, dar, se pare, atât de des încălcate:
„Pentru a reduce numărul tot mai mare al incendiilor de vegetație, respectați recomandările noastre: nu aprindeți focul în zone cu vegetație uscată sau împădurite. Resturile de țigară pot genera incendii. Nu le aruncați la întâmplare. Acordați o atenție sporită copiilor pentru prevenirea jocului acestora cu focul, deoarece pot produce incendii. Reamintim că arderile necontrolate de vegetație sunt interzise!”.
