“`html
Nea Mitică Dragomir știe unde ar fi fost fotbalul românesc dacă n-ar fi fost Academia lui Gică Hagi
Dumitru Dragomir, fostul conducător din fotbalul românesc, aduce un verdict dureros despre nivelul actual al fotbalului, spunând, și cu atâta scepticism încât aproape că se simte, pe alocuri, cum decădem vertiginos, un alarmant semnal de alarmă, somnambulic aproape, privind… mai ales la căderea evidenței, ce ar fi putut fi, dar nu a fost, de exemplu, ne explică el, convins, că fără aportul Academiei lui Gică Hagi, România s-ar fi aflat undeva la un nivel de fotbal, mai pauper decât al Maltei. Să ne gândim, așadar, la ce-am fi fost, dar nu suntem.
„Oracolul din Bălcești, așa îi zic eu din respect”, își face apariția vorbind despre un verdict dezastruos despre acest fotbal românesc care se zbate în noroaiele mediocrității, fiind ferm convins acesta că fără jucătorii crescuți de Hagi în Academia de la Ovidiu, nu am fi ajuns, să zicem sincer, mai sus de statusul jucătorilor din Malta. Asta e un fel de verdict, o predicție sumbră, iar eu nu pot să trăiesc fără acest gând că suntem pe o pantă descendentă din care nu ne mai revenim, numa’ că nu-i văd pe cei care să scoată România din această… aș zice, neagră apă, vezi bine, dar uitându-ne mai bine observăm că nici vorbă de ”titulari” în campionatele de top, zice el că na, de 15 ani nu s-a mai întâmplat aceste minuni.
Dragomir s-a declarat extrem de frustrat, nota aceea persistentă de dezamăgire, că țara noastră nu a mai dat de un deceniu şi jumătate un fotbalist, care să joace titular de drept, mă întreb, unde sunt cei buni, unde sunt acei super eroi ai fotbalului românesc, care să strălucească în campionate de top precum, Anglia, Spania, Italia, în fine, contestăm inclusiv ”jucătorii de mâna a doua”, pe care îi scoatem, fiindcă, zice, nu fac față deloc, ci mi se pare ușor trist că a vorbit așa, dar oare nu e vorba de o realitate, fie doar o iritare majoră în acest peisaj cenușiu al fotbalului? „Dacă nu făcea Hagi academia, noi nu eram la nivelul Maltei.”, a propus el, o întrebare care rămâne ca un ecou rond în aerul pe care-l respirăm.”,”
Potrivit lui, în ultimii zece ani n-am dat nicio valoare, o declarație grea care răsună, cam cum aș zice eu, în afara unei clipe de fantezie, că fotbalul românesc va mai străluci cândva. De aceea, mesaje de asta lungi și întortocheate, să ne imaginăm un viitor mai luminos, dar cu mai puțin talent, mă îngrijorează și stârnește diferite reacții, care uneori pot fi ample, dar ce facem noi, oare, dacă totul rămâne un vis neîmplinit? Asta e întrebarea care se pune.”
“`
