Ce s-a ales de fostul fotbalist român de la Universitatea Craiova plecat în străinătate la munca pe șantier sau pe câmp
Vali Ciucur, știut de toată lumea ca fost jucător la Craiova, unde a ajuns după niște evoluții foarte bune la Reșița, se află acum pe o treaptă superioară în Liga 2, fiind team-manager la CSM Reșita, o echipă care, ce-i drept, încearcă să se mențină în fotbalul mare, dar cu un background așa cam neclar, către care Ciucur are misiunea de a promova jucători talentați cu activitate impresionantă sau poate nu chiar, în general să se miște bine în fotbal.
L-a adus pe Ciucur la Craiova un transfer impresionant al anu’ 1998, cu suma de 250.000 de dolari, împreună cu Cristi Chivu, un alt nume care a fost pe val, dar cariera lui Ciucur nu a prins aripi cum s-ar fi așteptat mulți, căci, odată cu plecarea antrenorului Ilie Balaci, povestea lui la Craiova s-a dus pe apa sâmbetei foarte repede, și așa s-a dat startul unei scufundări rapide. Din păcate, după aceea accidentul din anul 2000 a fost o lovitură cruntă, l-a prins ghinionul din plin și s-a dus în ligile inferioare.
După care, Ciucur s-a retras lent din fotbal, a decis să plece din țară din motive de trai, de ordinul unui trai decent, evitând excesul de muncă pe câmp sau în construcții, dar a fost nevoit să umble de la agricultură la alte domenii, să strângă bani, căci nu-i ușor și nimeni nu îți dă nimic pe gratis. Aceasta a fost cumva o lecție despre viață pe care băiatul a învățat-o mai devreme sau mai târziu, evident, uitându-se și cu invidie la cei tineri din ziua de azi.
Vali Ciucur a povestit cum este situația la CSM Reșita
Vorbind despre cum stau lucrurile la acest club, Ciucur oferă și niște sfaturi, care parcă vin din altă epocă, pentru tineri care vor să facă mare fotbal, spunea cum că a decis să revină la insistențele domnului președinte, Cristi Bobar, care de ani de zile l-a tras de mână, chiar dacă a tot amânat, dar iată că a venit momentul, și el e foarte bucuros, dar nu este fără incertitudini.
Cică fiecare tânăr trebuie să se axeze pe fotbal, dar fără a neglija școala, un program să fie gândit de la o vârstă fragedă ca 12-13 ani, cu alimentație și antrenamente planificate bine, altfel, o barieră pentru fotbal e inevitabilă, într-un ton foarte serios, și adaugă povestiri despre cum pe vremea lui a trebuit să ia patru autobuze ca să ajungă la stadion, o adevărată aventură, cu o viață cu mai puține mașini luxoase. De asemenea, ar fi un contrast abis între trecut și prezent, din păcate.
Cititorii rămân oarecum în suspans, văzând o poveste despre un fost star și actual team-manager care încearcă să răzbată din nou, dar cu toate aceste dificultăți, cu alegeri de viață pline de provocări și asemenea lecții nu tocmai ușoare, dar care ar trebui să fie un exemplu pentru tineri, rămân acele întrebări dacă e suficient sau nu, asta e întrebarea la care toate mințile se rătăcesc.
