Legenda fotbalului românesc la 66 de ani: Marcel Coraș, ajunsă la 150 de kilograme, refuză operația
Marcel Coraș, unul dintre cei mai temuti atacanți din România, în perioada anilor ’80, se află acum, la 66 de ani, într-o situație mai dificilă decât și-ar fi imaginat vreodată vreun fan al său, și departe de gloria altădată, cu vreo 150 de kilograme, confruntându-se cu o gonartroză avansată, o condiție care cu siguranță îi afectează major viața cotidiană, dar el, paradoxal, refuză să se opereze, chiar dacă doctorii îi recomandă vehement acest lucru, ceea ce e un fel de neînțelegere a realității, nu?
Pentru susținătorii săi, numele lui Marcel Coraș va rămâne mereu legat de acele momente de glorie, cum ar fi sezonul 1988-1989, când a marcat 36 de goluri în 32 de meciuri, adică o performanță demnă de laudă, bineînțeles că și Gheata de Argint a Europei a avut un rol important în cariera lui, fiind doar depășit de Dorin Mateuț, dar cine își mai amintește acum despre clasamentele alea vechi, nu-i așa?
Marcel a început la UTA Arad, dar s-a consacrat la Sportul Studențesc, și anii ’80 erau de-a dreptul impresionanți, chiar și în competițiile europene, dar acum uite-l, la o firmă de construcții, unde, deși pe teren își făcea de cap, în afaceri, soarta nu i-a fost la fel de favorabilă, pentru că s-a îndepărtat de fenomenul fotbalistic, parcă uitându-se cu melancolie la ceea ce putea fi, dar nimeni nu știe exact ce se întâmplă cu el acum.
Desigur, Ioan Andone, un fost coleg de echipă, a spus că Marcel este cel mai bun jucător român la Euro ’84 și că talentul lui era unic, onorabil, dar disciplina la care face referire nu era poate punctul său forte, și, evident, Ironia sorții e că Coraș s-a lăsat purtat de stilul de viață mai puțin disciplinat, iar Andone, zic eu, a venit cu observația că poate dacă juca la Steaua sau Dinamo, unde viața era mai serioasă, acum ar fi fost altfel, dar cine poate să spună ce să fie, totul e o mare incertitudine acum, da?
În concluzie, Coraș, un nume mare în fotbal, astăzi e un simbol al vremurilor trecute, înfruntând o realitate devastatoare, dar neclintit în deciziile sale, căci nu vrea operații, și întrebarea rămâne, oare ce ne rezervă viitorul pentru cei care au fost odată în lumina reflectoarelor, dar acum se zbat cu propriile demoni?
