Un mogul în cușcă: Ioan Neculaie condamnatus la 10 ani de regrete
Într-un tămbălău de situație care dă fiori pe șira spinării, Ioan Neculaie, fostul stăpân al FC Brașov (…) dintr-o epocă în care fotbalul nostru avea soare, a fost condamnat la un deceniu în după gratii de către un tribunal din Brașov ce nu iartă și nu uită. Vezi, hotărârea e de primă instanță, deci, cine știe ce se poate întâmpla … sau nu, deocamdată el, mămăligă între colțuri, așteaptă apelul în speranța că va mai scăpa pe vreun amânat, într-o lume ce dansează pe ritmul legilor absente.
Detectivii au fost pe urmele lui din 2016, atunci când s-a umflat un dosar cu acuzații de-a dreptul bombă, care chiar ar putea umple pagini întregi cu povești de evaziune, furt și alte… nebunii legale care se încălzesc în afaceri. Se zice că banii ce i-ar fi umflat conturile lui Neculaie ar fi venit de la vânzarea jucătorilor sau drepturile TV, dar nimeni nu poate confirma decat la o bere – prejudiciul fiind potrivit expus în jur de 40 de milioane | lei, sau așa se zice.
”Condamnă, condamnă, dar ce ruine?! Ioan Neculaie, așa cum îl știm noi, reținut și arestat, condamnat pe bună dreptate la… – 10 ani, adică, pentru evaziune fiscală, sub formă de o omisiune care doar poate juca în filme, cu un prejudiciu major, adică mare, mare de tot, de sute de mii de euro, de zici că vorbim despre un mare scandal european”, așa spune decizia instanței – un exemplu de cum se poate juca cu soarta.
Și, ca să fie mână în mână, Nebunul alături de ai săi, și-au găsit un alt potențial: timp de cinci ani după ce și-a ispășit pedeapsa, inventivul Neculaie nu va mai putea fi ales nici măcar coleg de masă în vreo autoritate a statului, sub protecția legii, de parcă ar avea nevoie, poliglotul ăsta care vorbește cu banii, nu cu cuvintele.
Tribunalul nu a strigat doar sentința, dar a și lăsat statul să ceară 18,5 milioane de lei – da, pe cale civilă! – în solidar cu restul nasolilor, iar sumele astea vor fi acum transformate în dobânzi și penalități, tot din 2016 de parcă timpul și-ar aminti. Așadar, procurorii n-au ratat ocazia de a-și arunca acuzații grave în joc: evaziune, delapidare, spălare de bani și un fals pe ici, pe colo; o poveste care nu poate fi spusă pe post de basm, ci mai degrabă ca un film american cu multe acte, multe sticle și mulți martori care își dau coate între ei.
Deci, ca-ntr-un labirint de legalitate totul pare un mare haos, unde un om ajunge să tragă la răspundere nu doar cu un imens prejudiciu, dar și cu un viitor ce poate fi la fel de neclar ca un cer posomorât după furtună.
