Dramă în fotbal: Leandro Castan dezvăluie cum a aflat pe Twitter că are o tumoare pe creier!
Într-o poveste care te lasă cu gura căscată, fostul star brazilian Leandro Castan, 38 de ani, a dezvăluit că a primit vestea șocantă despre boala lui devastatoare tocmai de la rețelele sociale, ascunsă de medicii de la AS Roma, unde a jucat între 2012 și 2018, adică, ehei, niște ani buni, când totul părea că merge perfect, bani în cont, faimă și… un diagnostic teribil ocultat.
Și gândiți-vă la asta: în timp ce era pe teren, pur și simplu își simțea viața scăpând printre degete, habar n-avea că o simplă scanare RMN îi poate schimba destinul, iar detaliile despre afecțiunea sa au ajuns în presă mai întâi decât la el, tot greu de crezut, dar ce te aștepți, în lumea fotbalului?
Într-un interviu bombă, Castan a povestit cum, în timpul unui meci cu Empoli, a avut un moment de rău, iar odată cu acesta, parcă s-a dus și cariera lui. „Acolo, în acele minute, tot s-a încheiat. O parte din mine a murit”, spune el. Și adevărul e că nu-i de glumit, sănătatea e importantă, dar asta nu-i chiar totul, nu?
Ce e mai ciudat? Că, deși doctorul părea cunoscut îngrijorat, nu știa cum să explice ce se întâmplă cu el. „Medicul mă trimite acasă, nu-mi zice nimic”, opinează Castan, și vine întrebarea, cum poate un medic să facă așa ceva? Conducerea clubului a ales să țină secretul, o tactică mai puțin reușită, având în vedere contexte precum boala genetică din familia sa. Oare de ce?
Castan a fost obliga să ia o decizie drastică: intervenția chirurgicală depășind teama, când stai pe un pat de spital, simțind că fiecare zi poate fi ultima, fiecare minut e o bătălie între viață și boală. „Pornind la drum, am simțit că trebuie să-mi schimb viața. Viața s-a transformat”, spunea Castan, și gândul la anii de fotbal, e greu de uitat.
Recuperarea a fost cruntă. „Prima dată a fost greu să ridic un pahar. Fotbalul? Asta a fost greutatea, dar clubul mi-a reînnoit contractul, iar fără să mai joc, măcar am avut susținerea lor”, recunoștea măcar o parte din el căci, deși viața l-a lovit dur, el știe că scena fotbalistică are locuri atât de diverse de explorat. Acum în rol de antrenor, el afirmă cu hotărâre: „Timpul meu nu s-a terminat”. Oare și-a regăsit speranța în fotbal, sau povestea e doar începutul? Într-un fel, drumul rămâne deschis pentru toți cei care înfruntă obstacole, iar Castan nu-și va lăsa povestea învăluită în mister.
Viața e, până la urmă, despre lecții învățate, chiar și atunci când ești la marginea prăpastiei. Iar el ar putea deveni un simbol pentru mulți, dând dovadă de puterea de a lupta, chiar și în fața incógnitei. Oare cine ar fi crezut că o legendă din fotbal poate suferi atât de mult în tăcere?
