Circuitul bizar dintre sport și lege: Fost campion, acum polițist!
Așadar, cu oarecare tristețe și poate puțină ironie, Mihai Donisan, un atlet de notorietate care a zburdat între cer și pământ în competiții internaționale, a decis să-și schimbe rotițele în cariera lui după ce a spus „adio” săriturilor în înălțime, alegând să-și îmbrace haina de ofițer de poliție. De la excelență pe podium la subcomisar, drumul său pare că e presărat cu tușa de penibil a celor care se duc în cotidian să respecte legea, dar cine știe, poate acolo i-a fost menirea.
Mihai, care ne-a încântat cu medalie de aur în 2009 la Jocurile Francofoniei, părea la un pas de a deveni un zeu al sportului! Dar, odată cu retragerea, și-a dat seama că pofta de podium poate fi înlocuită cu un birou, căci, după ce a încercat să zboare mai sus ca niciodată, acum își împarte zilele între anchete și sesiuni de antrenament pentru tineri. E cam anost, nu-i așa? Și, cumva, e mai mult decât binevenit să aud că s-a avansat în grad, dar oare va transforma băiatul dintr-un „acrobat” într-un „găinar” de stradă?
Se pare că totul a început cu o sugestie de la Elisabeta Lipă, așa cum scrie și ziarul, asta fiindca doamna Lipă, cunoscută și ea în sport, a zis pur și simplu: hai să-l facem pe Mihai polițist. Ideea de-a da examenul și a reuși, de parcă e doar un concurs banal, a devenit realitate când a urcat pe scara autorității. „Am dat examenul, l-am luat”, dar eu mă întreb, oare câte inbox-uri de la foști colegi de breaslă mai primește, întrebări dintr-o carieră care pare că s-a dus ca apa pe gheață?
Acum, cu gândul că poate o să fie antrenor, învățându-i pe tinerii visători să sară poate mai sus decât a făcut el, Mihai se plimbă cu multă determinare prin CS Dinamo. Dar întrebare e: dacă poți să iei medalia de aur, de ce nu poți să rămâi și erou? Asta-i dăruirea de sine? Și mai curând, ce perspective există? Visele se îndeplinească. I-am ținut pumnii, dar oare pot să-mi iau și eu visul și să-l transform în destin?
Dar, față de povestea dreaptă a lui Mihai, o altă sportivă, pe Maria Mihalache, a ales războiul cu Federația Română de Atletism, căci după ce a câștigat competiția balcanică la 60 de metri, și-a simțit visele sfărâmate. Acum, când e oficial în conflict, și-a dat demisia, iar mărul discordiei e lipsa de considerație din partea Federației, care nu a inclus-o în lotul național, de parcă nu ar fi muncit cât a putut.
Pe când Mihai își salvează cariera în rândul legii, Maria simte că Federația a trădat-o, iar sportul e un cerc vicios, cu vise sfărâmate și lacrimi pe podium. Concertul acesta de biografii paralele pare deja o melodie tristă. Oare care va fi colera de final? Ceva ne făcea să credem că sportul poate uni, dar în realitate, se pare că e mai mult o luptă între pro și contra, și suntem doar spectatori neputincioși ai acestui spectacol de absurd.
