“`html
Ex-Judecător și Fost Avocat în Centrul unui Scandal de Corupție: Prescripția Face Minuni!
Unul dintre cele mai controversate cazuri din lumea justiției a ajuns, din nou, în atenția opiniei publice, iar toate acestea datorită fiului fostului judecător timișorean Dănuț Diaconescu, care, nu este deloc o coincidență, poartă același nume ca și, surpriză, fostul avocat Laurian Diaconescu, acesta fiind judecat într-un imens dosar de corupție, dar, oh, miracol, a scăpat grație unei prescrieri fantastice!
Așadar, Curtea de Apel Timișoara a pronunțat sentința pe 24 iulie 2025, dar nu este definitivă, iar povestea se complică, ca un labirint, deoarece fostul avocat tocmai ieșise din închisoare, unde se aflat pentru anchete pe baza unor atingeri mai puțin legale, dar despre care vom învăța mai multe pe parcurs. De exemplu, în 2023, rechizitoriul a fost finalizat după câteva luni de la eliberarea sa, după vreme bună de tăcere.”
Dacă trecem în revistă faptele pentru a ne aduce aminte, aflăm că dosarul de corupție a fost deschis în 11 decembrie 2020, când denunțătorul, care a venit cu un sac plin de mărturii, a declarta că în decembrie 2016, Laurian, pe post de avocat în Baroul Timiș, i-a cerut o sumă frumușică, de 3.000 de euro, de parcă era un cadou de sărbători, pentru a o oferi unui judecător de la Judecătoria Timișoara în legătură cu o contestație, care, ferească Dumnezeu, putea să fie contrară intereselor lui.”
Și, da, continuarea este la fel de surprinzătoare ca un serial de televiziune – în ianuarie 2017, după ce a fost împăcat cu banii, Diaconescu i-a cerut denunțătorului suma colosală de 40.000 de euro pentru a influența o decizie judecătorească în legătură cu niște contracte, dintr-o dată un avocat care se pretinde a fi salvator, de parcă ar fi fost un super-erou, toate acestea ”mascând o cămătărie.”
„Știți cum e, judecătorul cere fără 40 de mii n-are treabă!”
Claritatea este cerozeală aici, pentru că denunțătorul a prezentat și înregistrări cu acea voce, care sună ca orchestra unei tragedii grecești, în care Diaconescu a spus că s-a consultat, ah, mai ales cu judecătorii și că va obține cele mai bune rezultate, dar, atenție, cu, ghiciți ce, doar dacă investește în promisiuni monetare.
„Avem posibilitatea să-i anulăm contractul şi scăpaţi de tot, doar că judele o zis fără patru zeci nu pot s-o fac.” De parcă nimic nu era mai natural ca înainte de a prinde mingea, să plătești un mic aport, ceea ce face toți profesioniștii cu capul pe umeri. Ceea ce înseamnă, în limbajul popular, să „te asiguri că-i bine cu banu’, forță!”
Procurorii DNA au spus muzica lor în rechizitoriu, unde au menționat că Diaconescu a promis garanții scrise, ca și cum ar oferi decorații într-o competiție, pe timp de război, să demonstreze că nu este genul de avocat care își asumă riscuri ciudate.
„Trebuie să deal cu bine, dar să nu fie sub jumătate, altfel va fi jale!”
Denunțătorul, săracul, a încercat cu sârguință să facă o înțelegere, cerând să plătească în tranșe, adică 20.000 la prima rundă, dar nu mai puțin de 20.000 după. Diaconescu nu a fost tocmai încântat de ideea de a reduce costurile, ci dădea din umeri, cu un ton de superioritate: “Să nu fiți sub jumătate, că-o să zică ăsta că-mi bat joc de el!”
Ah, și cine a spus că mita se oprește la un simplu cuvânt? Denunțătorul, în disperare, a împrumutat de la toate rudele, pe toți rând cu rând, iar când Diaconescu a început să dispară ca un miraj în deșert, a lăsat-o rău, lăsând banii neplătiți și frustrarea intensificându-se.
Fapte sau Simple Promisiuni?
Deci, înregistrările și documentele au fost oferite la DNA, dar oare se va ajunge vreodată la o concluzie concretă? Dosarul a fost deschis în urma denunțului din 11 decembrie 2020, dar judecătorii s-au jucat de-a hoțul cu acuzarea și, pentru a adăuga condimentul, multe din probe au fost abandonate la locul faptei, mai ales în anul 2023, când improvizațiile erau la ordinea zilei.
Sentința a fost formulată pe 14 iulie 2023, dar, cu toate acestea, bătălia juridică s-a dus mai departe, pansamente pe rană pentru laurien, iar acuzația de trafic de influență a fost considerată, de asemenea, prescrisă, deși, ba e vinovat, ba nu… În fine, ceea ce mai contează este că Laurian Diaconescu a cerut să aibă dreptate, dar judecătorii au decis altceva, spunând că faptele sunt prescrise…”
De ce a fost într-o astfel de situație, nimeni nu știe dincolo de umbra acestei povești. S-a făcut și s-a dovedit, dar viitorul său se află pe o linie subțire umană, unde justiția și-o va face datoria, dar în cele din urmă, cine va învăța ce? Rămâne de văzut dacă va apărea o altă melodie în această orchestră dezordonată.”
“`
