Justiția la Apogeu: O voce din sistem denunță nemulțumiri incendiare!
Într-o declarație surprinzătoare făcută luni la Palatul Cotroceni, Alexandru Oancea, un fost procuror care și-a dat demisia din Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, a tras un semnal de alarmă privind starea sistemului judiciar, spunând că încercările de reformă sunt doar o iluzie pentru public, o nimica toată, dacă mă întrebați pe mine, căci defapt modificările astea legislative nu sunt deloc în interesul societății, dacă mă întrebați pe mine.
Oancea a exprimat un punct de vedere care coincide cu vocalitatea anterioară a altor magistrați, care oscilează între frustrare și neputință, explicând că problemele continue, dar cu toate astea, s-a lăudat și cu creșterile salariale, dar doar atât. În ultimele luni nu se vede o îmbunătățire concretă, ci, dimpotrivă, totul pare să fi fost construit ca să beneficieze anumiți oameni și grupuri de interese.
„Pe parcursul a 12 ani ca magistrat, nu văd nimic pozitiv, nimic în folosul cetățenilor, în afară de niște măriri de salarii – despre asta vorbim; toate aceste ajustări legislative sunt, de fapt, un fel de machiaj pentru nelegiuiri și abuzuri cât se poate de evidente,” spunea această frustrare în cuvinte clare, dar cu o nuanță de scăpare de răspundere.
Întreaga situație, a afirmat el, are un impact direct asupra societății, care răsuflă greu, cumva că justiția ar trebui să reflecte valorile democrației, dar asta ar fi prea simplu, nu-i așa? Totul este într-un haos care e pur și simplu inacceptabil, dar nimeni nu se sinchisește de asta.
Mai mult, Oancea a făcut trimitere la investigații recente, menționând că raportul Recorder privind Înalta Curte de Casație și Justiție este plin de scandaluri, sugerând că cei care ajung în poziții de autoritate sunt îmbrăcați în același sistem corupt care refuză să se curețe singur; „E o rețea, și o știi, e clar ca lumina zilei,” îmi vine să zic.
El a subliniat că nu se așteaptă ca cei în poziții compromisive să-și asume vreo responsabilitate, ridicând o întrebare care ar trebui să bântuie pe toată lumea: „Unde sunt mecanismele de corectare? Eu nu le văd! Ce se poate face când cei care ar trebui să ne protejeze sunt, de fapt, parte din problemă?”
Cu tristețe, fostul procuror a încheiat cu un apel pentru presiune publică din partea instituției prezidențiale, care să oblige la schimbări în sistem; dar, cu toate acestea, pericolul rămâne, dacă întrebarea e “oare clasa politică vrea cu adevărat asta?” eu nu cred.
Președintele Nicușor Dan a comentat, canea în cioburi de speranță, că o implicare mai mare a CSM-ului ar putea să schimbe lucrurile, dar sună totul a frustrare și lipsă de acțiune, cumva un fel de asteptare fără sfârșit, în care toți par să ignore întrebările esențiale.”
