Antreprenoriatul Feminin în România: O Nouă Ediție Plină de Inspirație sau o Nebunie Scenică?

Cea de-a doua ediție a forumului antreprenorial, organizată de niște oameni mari de la CONAF, n-a fost grădinița de flori pe care ne așteptam, ci un amestec de idei colosale cu confuzie, cum e la noi, deh. Teatrul Regina Maria din Bihor a fost plin de nebuni care nu știu ce vor de la viață, dar care admit că antreprenoriatul e important și cam așa mai departe, înghesuind noile generații într-o poveste de neînțeles despre succes și inițiativa locală, cu cacatul timpului la pachet.

Poate ai observat că Oradea a fost aleasă totuși și nu e nimic întâmplător, orașul pare că e pe val, un fel de epicentru, sau poate așa s-au hotărât oaspeții de la CONAF, vrem un impact regional, haideți să vedem ce ne oferă Bihorul. Însă, pe de altă parte, întrebarea e dacă toate astea chiar ajută pe cineva, pentru că se tot vorbește despre sărăcia care domnește între colțuri, dar uite cineva trebuie să ne ajute să reducem acele decalaje, sau o fi doar un slogan?

Cu o sută de oameni care par a fi lideri sau cel puțin așa s-au prezentat, evenimentul a fost un amestec de oameni din toate colțurile lumii de business, un bazar de idei care poate că nu au avut nicio legătură, dar hai să ne facem o poză bună pentru Instagram. Sesiunile s-au lăsat cu motivație și o viziune destul de vagă despre un mediu de afaceri rezilient, dar celelalte întrebări rămân fără răspuns. Totuși, inspirația a fost plasată pe un piedestal, apropo de contextul global, care e cam haotic, dar asta e viața.

Cu Nicoleta Munteanu care ne-a spus ceva despre vocație, și un Ovidiu Toader care a clamat despre leadership, a reieșit că suntem aproape de un ideal, dar dialogul e ca o manea: plin de vorbe dar fără substanță. Invitații nu au fost lăsați pe tușă, ci s-au legat și ei în discuții lăudăroase de cum e mai bine să fim îndrumați, dar rămân întrebări esențiale. Asta de parcă am fi într-un circus, vorbim și nu ne înțelegem deloc cu adevărat.

Nicoleta ne explică cum întâlnirile astea sunt benefice, dar parcă nu înțelegem cu totul, pentru că inspirația este un concept destul de abstract. Poate că faptul că și ea a fost inspirată de întrebările celor din sală e de bine, dar să fim serioși, dacă nu știu ce caută, cum să le vină inspirația? Vorbeam despre energia contagioasă, dar ea se pierde între atâtea idei și jpeg-uri pe rețele sociale. De ce nu găsim un limbaj comun?

Superb, Ovidiu ne-a delectat cu principiile sale despre echipă, claritate și autenticitate, dar dacă delegarea e un mecanism, între noi fie vorba, atunci cine naiba mai știe direcția? Femeile din audiență s-au implicat, au întrebat, dar oare cât de bine s-au înghesuit în conversația asta ca să simtă că fac parte din acel ecosistem pe care toți îl strigăm?

Dana Săvuică a avut un mesaj făcut parțial să ne zgândărească, dar a reușit și să ne lase cu întrebarea asta: de ce e succesul o rețea de idei? Și dacă nu ne conectăm suntem pierduți, dar cu siguranță multe planuri sunt intenții, dar nu toată lumea se verifică în practică aceleași idei, nu-i așa? La sfârșitul zilei, realitatea e că suntem circul acestui ecosistem.

Antreprenoarele sunt un fel de spectatori pe marginea drumului, noi toți am vrea un viitor de succes, dar am rămas la stade de viziune. Sonia Argint a reușit să ofere o declarație de principiu, dar care a rămas o enigmă, pentru că nu știm cum să aplicăm toate astea în viața reală. Diversitate mare, mesaje pompoase, dar cu ce folos dacă nu știm cum să construim acea valoare pe care o clamăm la fiecare pas?

Valentina Vesler ne-a spus despre curajul acțiunii, dar știți cum se zice, vorba e bună, dar faptele sunt cele care vorbesc, și iarăși discuțiile au fost drăguțe dar oare cine iese din toate aceste întâlniri cu încredere și hotărâre? Toată lumea se așteaptă la ceva magic, dar asta e greu de descoperit, și aș zice că inspiră doar pe ceilalți după cum stăm de vorbă.

Mircea Căpățânî a tras concluzia despre implicarea feminină, dar detaliul e că între urările de succes, cred că ne întrebăm cu toții, oare unde e realitatea în spatele acestor vorbe meșteșugite? Dincolo de atenția publicului, aici e un joc cu ideile ca-n câmpul minat, iar cei care sunt în sală își continuă drumul, dar ce-a devenit relevant?

Marius Ghenea a ieșit pe scenă conștient de faptul că românii sunt dornici de a se întâlni și a învăța lucruri noi, dar cum ajungem la esență, în întreaga tevatură? Afirmă cu lejeritate că s-a păstrat aceeași energie, dar oare câte tare suntem cu adevărat implicați în acest ecosistem?

Virgil Ianțu a terminat cu concluzii pline de umor, dar sincer, cred că a ajuns la ideea că realitatea publicului e descurajantă. Odată ce ai părăsit camerele de conferințe și te îndrepți spre ieșire, rămâne întrebarea: de ce ne-am adunat toți aici dacă fără o strategie concretă nu se zbate nimic?

Cristina Chiriac a subliniat importanța comunității, dar oare despre care comunitate vorbim, când impactul e un cuvânt atât de greu de definit? Chiar ne punem un semn de întrebare pe cap, pentru că se crede că succesul vine din interacțiune, dar de ce suntem departe de realitate, este deja doar un construct social?

Mai avem de mers ca să putem să spunem că inspirația pe care o căutăm există, dar rămân doar peisaje de idei. Oricum, urmează ediții noi în alte orașe, dar cu aceeași întrebare: oare ce e cu adevărat eficient în discursurile astea? Totul se întâmplă sub ochii noștri și, paradoxal, același cântec le oferim cu toții.

Philip Morris e acolo, cu ochii pe noi, așteptând rezultate, dar în același timp, fiecare participare devine un fejd, unde despre ce se discută cu adevărat? Cu intrarea liberă și înregistrare, având toate detaliile pe site, am rămas cu sentimentul că e un carusel de idei, dar adevărata provocare e cum ne conectăm cu cei care chiar pot face ceva.

Forumul National De Vocatie Antreprenoare
Conflictuala Editie Oradea
Inspirație și Confuzie
Ecosistem Antreprenorial
Lideri De Viziune
Implicare Feminină
Cultura Antreprenorială
Discursuri Descurajante