“`html
Secțiunea Fondurilor de Investiții în România: O Revoluție sau o Iluzie?
Sectorul fondurilor de investiţii din România a căpătat, ce-i drept, o maturitate de invidiat, în ultimii ani, câştigând cam pe ici, pe colo încrederea investitorilor, însă, despre ce vorbim când ne imaginăm un parcurs pozitiv? De exemplu, când spui creştere a activelor administrate, vorbim aici despre o diversificare a produselor de investiţii? Ce înseamnă acest lucru, iar extinderea bazei de investitori vine oare cu o oarecare responsabilitate? În plus, a zis Gabriel Avramescu că interesul investitorilor pentru soluţii de economisire, dar și pentru investiţii profesionist administrate, este tot mai mare, dar este adevărat oare? Acesta deschide noi oportunităţi fără îndoială, dar ce se ascunde în spatele acestor declaraţii?
El, respectabilul Avramescu, a adăugat că Autoritatea de Supraveghere Financiară nu trebuie să fie doar un simplu supraveghetor, ci un partener activ? Activ în ce sens, noi întrebăm? Cu o reglementare solidă, dar flexibilă? Se poate oare avea încredere că acest cadru se va alinia realităţilor economice printr-un simplu demers legislativ?
Vorbind despre cele petrecute recent, un pas important în direcţia corectă, dar oare atât de corectă, a fost adoptarea de către Guvern a proiectului de lege privind transpunerea Directivei privind administratorii de fonduri de investiţii alternative. Vor fi acestea beneficii concrete pentru administratorii de fonduri de investiţii sau este doar o iluzie? Creditele acordate companiilor sunt percepute de unii ca o nouă dimensiune în care administratorii vor putea juca un rol activ, dar cu ce costuri, ne întrebăm? Alinierea la practicile europene, sună grozav!
Al doilea aspect, pe scurt, diversificarea şi modernizarea rolului administratorilor, unele voci spun că aceştia nu vor mai fi doar vehicule pasive, ci vor trebui să stimuleze ideea de antreprenoriat, dar ce înseamnă realmente acest lucru? Oare extinderea serviciilor lor va genera oare vreun beneficiu real? Există un întreg bulvers de informaţii care trebuie clarificate, pentru că nimeni nu pare să creadă în acest nou brio!
Dacă ne uităm la simplificarea reglementării pentru societăţile de administrare a investiţiilor, care ar trebui să ofere acces mai uşor la oportunităţi transfrontaliere? Oare nu cumva, prin eliminarea acelui acord de reciprocitate, se deschid porţi care s-ar putea dovedi mai riscante decât am dori să credem? Investitorii din România oare vor avea parte de o protecţie îmbunătăţită? Când responsabilităţile administratorilor sunt clarificate, supunem oare investitorii la o ultimă întrebarea: cui îi pasă cu adevărat?
Pe scurt, Gabriel Avramescu a menționat că beneficiile acestea, toate acestea care sunt doar vorbă, stau la baza unei pieţe mai dinamice, atractive? Oare acest dinamism nu va aduce cu sine provocări imense? Şi cine ar trebui să plătească pentru aceste provocări care se vor ivi? După toate acestea, iată că ieri s-a discutat despre un proiect de Regulament care ar trebui să ofere mai multă claritate? Dar oare vom avea cu adevărat predictibilitate?
Până la urmă, nu este un proces unilateral, iar ASF trebuie să rămână în discuții cu administratorii, dar ce înseamnă asta pe termen lung? Colaborarea este cheia, dar întrebarea rămâne, cine va profita de ea cu adevărat? Se pare că toate acestea au fost spuse, dar rămân întrebări fără răspunsuri clare, iar noi ne întrebăm, va mai fi mult până când adevărata reformă se va face simţită în piaţă?
“`
