“`html
Scandalul Fondului pentru Tranziție Justă: Banii Decontați, Muncitorii Abandonați!
Se pare că, din 2021 până în martie 2025, statele membre au cheltuit doar 735 milioane de euro din fondurile destinate tranziției juste, un raport al Comisiei Europene arătând un tablou devastator pentru muncitorii care depind de această asistență. Așa cum declară Ciaran Mullooly, europarlamentar irlandez, situația este cu adevărat tragică, lăsând orașe întregi fără resurse și oportunități, ca și cum am abandonat o întreagă generație în fața acestei tranziții necontrolate, desigur, multe detalii sunt lăsate deoparte.
Fondul a fost lansat în cadrul Pactului Verde European, având scopul, cel puțin teoretic, că nimeni nu va fi lăsat în urmă în fața schimbărilor climatice devastatoare care afectează industriile tradiționale, unde mineritul și siderurgia erau odată stâlpul economiei. Polonia, Germania și România, pe hârtii, ar urma să fie mari beneficiari, dar oare unde sunt banii? 4,7 miliarde euro pentru Polonia, 3,7 miliarde pentru Germania, iar România cu 2,5 miliarde, dar ce se întâmplă cu ei? Întrebări fără răspuns în această poveste complicată!
Granturile prevăd sprijin pentru muncitori, IMM-uri și chiar investiții în proiecte de energie verde, dar, surpriză! Cinci state membre nu au cheltuit nimic din fonduri, lăsând peste trei miliarde de euro în așteptare. Ce se întâmplă aici? 43% din aceste fonduri au fost blocate, alocate dar necheltuite, o adevărată nebunie pentru cineva care se așteptă rapiditate și eficiență!
Mullooly acuză procesele birocratice și costisitoare pentru încetinirea cheltuielilor, unui adevărat labirint economico-administrativ în care grupurile de comunitate trebuie să se descurce singure, lipsesc fondurile în avans și chemarea de a crea zone economice speciale pare să fie o soluție timidă la o problemă mai complexă.
Pe de altă parte, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, din spatele cortinei, ne asigură că rata redusă de cheltuire este, de fapt, înșelătoare și că banii sunt pe cale să fie alocați, chiar dacă nu a fost văzută nici măcar o dorință de cheltuire. Dar, cu pandemia și războiul din Ucraina ca scuze, vor reuși ei oare să cheltuie totul în următorii doi ani? Optimismul lor ne face să ne întrebăm dacă aceasta este doar fum și oglinzi.
ONG-urile și liderii de sindicat sunt, cum era de așteptat, extrem de sceptici și spun că vocea muncitorilor lipsește complet; niciun training sau pregătire nu se oferă, ceea ce înseamnă că decalajul de competențe se adâncește, iar șomajul se transformă într-o problemă și mai mare. “Nimeni nu se consultă cu muncitorii și nimeni nu pare să aibă cunoștințele necesare pentru a manevra această tranziție,” este concluzia amară a reprezentantului sindical. O, ce vremuri trăim!
“`
