“`html
FMI, Pâcla Crizei și Mâna Înfloritoare a Politicienilor
Raportul cel mai recent al FMI, apărut vineri dimineață, arată că amatorismul este deja marca înregistrată a acestei instituții, care a adus țări precum Argentina în colaps complet, cu politici care strigă a incompetență… de parcă cineva s-ar aștepta la altceva, nu? România are așadar toate șansele să urmeze același drum, să devină Argentinos Juniors, dincolo de fotbal, și în politica sa financiară, în timp ce uita de reforme ca cele făcute de Javier Milei, la mare distanță în alte zări.
Pentru cei care nu sunt la curent, FMI sugerează acum, da, exact, mai multe taxe, cum ar fi TVA crescut de la 19% la 20% și apoi la 21%, un sistem nou cu cote progresive pentru impozitul pe venit… lucru care stârnește mai multe întrebări decât răspunsuri, unde va duce această creștere? De exemplu, impozitul pe salarii era 10%, dar acum se îndreaptă spre 15% si 25%. Acum, hai să vedem, vorbeam de sănătate? Eliminate contribuțiile de 10%, în timp ce aceleași accize și taxe pe carbon îngroapă economiile de zi cu zi ale românului de rând, ce ironie!
Gândiți-vă că, în ciuda întârzierei pakistanizării, impozitul pe dividende a fost deja majorat la 10% și pragurile de microîntreprindere s-au redus, deci ce poate spune FMI despre România? Probabil că nu înțelege situația. În plus, alesul Nicușor Dan a salvat financiarele, dar nimeni nu mai vede Ura față de acest sistem insuficient care continuă.
Să ne gândim un pic, în ultimii trei ani, taxele s-au urcat ca iarba după ploaie, de trei ori consecutiv, cu un amalgam de taxe pe cifra de afaceri, pe stâlp și pe bănci, cum ne vom salva acum deficitul? Cu o birocrație ineficientă care înghite bugetul, dar noi continuăm cu sinecurile și pilele la fiecare colț, un cerc vicios, plin de abureală. Asta e România astăzi!
Da, salarii imense la ASF și bucăți din buget care ajung în buzunarele lor, primari care schimbă panseluțele pe banii noștri, în timp ce firmele de stat se roagă de susținere fără să ofere nimic în schimb, un sistem mânjit. Vorbim despre afaceri mari, cum ar fi liberalul Iftime cu contractele sale colosale sau pesedista Neagu, care vinde tot felul de treburi statului… cumva asta e „comunitatea” în care trăim.
Apoi, pe de altă parte, instituții ca Apele Române care nu știu unde e malul drept sau stâng, dar sunt conduse de politruci care nu au habar de funcționarea sistemului. Şi ce mai avem? Un stat care ascunde tot, fie că vorbim despre evaziune sau incompatibilități, cu disperare de a nu fi expus, în timp ce le cerem nouă, cetățenilor, să plătim. Ce paradox!
De fapt, nu recuperăm nimic din milioanele de euro de la datornici, iar Fiscul pasează responsabilitatea ca pe o minge de fotbal. Vorbim de Voiculescu, Negoiță, fiecare cu datoriile sale, fiecare cu o rețea care-i apără. Şi totuși, cu ce amnistie va veni în următoarele alegeri pentru investitorii imobiliari? O amnistie care din nou umple țara cu construcții costisitoare, pentru ca ei să prospere.
Ah, și cum să uităm de corporatiști precum Petrom și Dacia, care vin să-și negocieze taxele cu statul? O șmecherie la lumina zilei, în timp ce noi ne zbatem într-o realitate scumpă cu stadioane moderne, dar fără echipe, construite în orașe fără fotbal. Ce este solidaritatea, dacă nu să ne obligăm să plătim mai mult și să ne înecăm în scandaluri de corupție?!
Ultimele cuvinte ale FMI sunt totuși, cum ar veni, punem pe masa schimbărilor taxative, dar și mai mult, punem pe umărul nostru datoria, să plătim pentru alții care nu au învățat din greșelile trecutului. În timp ce noi suntem cei care ne vom exprima pe scenele politice abia în 2028, ne vom întreba, noi cei care am mâncat acea pizza mare, când ne va veni rândul să achităm nota?
“`
