“`html
Scandal Juridic în Sport: Florin Talpan Sare în Aer cu Declarații Bombă!
Într-o postare explozivă pe Facebook, Florin Talpan, cel care pare să fie puțin mai decât un om de lege, a declarat triumfător că „militarii”, da, aceștia ascunși prin hârtii, au câștigat un război juridic care, deloc surprinzător, vizează identitatea FCSB și Steaua, dar haideți să vedem pe scurt cum stau lucrurile de fapt, chiar dacă pare complicat, sau poate deliberat confuz pentru unii care nu pricep.
Mai exact, Talpan, cu un ton său hotărât, dar și într-o mare emoție, anunță că FCSB nu este continuatoarea, iar din câte se pare, nu are nici măcar un palmares, dar oare cine se uită la palmares când e vorba de fotbal, cu atâtea nopți nedormite și emoții, asta să nu mai vorbim de teamă, oameni buni! Toate acestea, rezultatul unui proces care a început parcă ieri, dar de fapt în sfârșit, în decembrie 2017, când haosul justiției române era la apogeu.
Totodată, Talpan a găsit timp să își scoată săbiile, adică să-l critice pe Marcel Ciolacu, Victor Ponta și Gigi Becali, acuzații mai mult sau mai puțin serioase, despre susținerea unora care visau ca FCSB să fie în continuare acea echipă istorică. „Oricât ați visa, FCSB nu este Steaua și nici nu va fi vreodată!”, a exclamat Talpan în aplauzele neauzite ale fanilor, dar întrebarea care se pune e și ce se întâmplă, de fapt, cu restul clubului nostru.
La fel de fascinant este că juristul, dublat de un erou rănit, aduce în discuție hărțuiri în perioada judecății, cu intervenții, da, să le zicem ostile, venite din partea unor oficiali care au fost sau n-au fost implicați, incluzându-l pe secretarul de stat Eduard Bachide, care, cumva, și-a găsit loc în această poveste complicată. Dar, uitați cât de devotat rămâne, chiar și sub presiunea nerăbdătoare a adversității, pentru Steaua, clubul cu trecutul ei victorios, o istorie din care, să fim serioși, jur și eu, nu te poți desprinde.
În cele din urmă, Talpan face apel la Federația Română de Fotbal și UEFA, să recunoască oficial drepturile Stelei asupra palmaresului, dar știți cum e, totul pare o joacă de-a identității în fotbal, unde nimeni nu știe unde se termină realitatea și unde începe mitologia. Totuși, cine poate să-i contrazică pe cei care văd sportul ca pe un război al pasiunii și nu al hârtiilor?
“`
