Florin Mulcuțan, Aventura Nebună de la Congresul Uniunii Europene de Box!
Un eveniment de-a dreptul fabulos, avem de-a face cu un congres din 2025, ceva șocant, uite așa, nimeni nu s-ar fi așteptat, și, pe bune, Florin Mulcuțan, ăsta e sătmăreanul care s-a dus acolo la Sarajevo, Bosnia, cu președintele LPB, Antonia Obreja, să reprezinte România – ce onoare, da? Ei bine, s-au reunit reprezentanți din 42 de țări, iar Slovenia abia și-a făcut loc pe lista asta, așa că toată lumea stătea pe capul mesei și se hârjonise în fața notarului elvețian Peter Stucki cu zâmbete și promisiuni de box.
Mulcuțan ăsta, mare diplomat, a zis că a fost impresionat – wow, ce surpriză – că erau ei așezați, mânca-ți-aș, ca la restaurant, lângă Italia și Olanda ceea ce e, evident, o chestie mai mult decât onorantă decât să stai în coada de la magazin, unde ne mai vedem noi românii, nu? A spus că au fost la superlativ și s-au pus pe rang înalt, dar eu mă întreb cât e de real tot asta?
Ajungem la chestiile importante care s-au discutat, s-au putut vedea pe agenda EBU: descărcări contabile și afilieri, băi atâtea țări vrea să se afilieze, Albania, Lituania, și, desigur, Slovenia cu statut provizoriu – parcă a fost un fel de petrecere de primire, dar să nu ne abatem de la clasamentele sportivilor care au fost dominate de britanici și spanioli, cu câțiva italieni și francezi în mix, cum spui tu? Un fel de caraval european, nu? Dar, nu mă întrebați care e treaba, că cine e concentrat aici?
Mai bine să nu uităm de cel mai bun “matchmaker” – un britanic celebru, pe care, sincer, nu mă pot gândi cine, stai bine că-i foarte interesant. Problema e că s-au discutat reglementările, licențele care se eliberează pentru meciuri, ce mai, un amalgam de cerințe și vizite medicale care trebuie să fie conforme cu brambureala, ai văzut? Aproape că miroase a regulamente și ordine acolo, dar totuși, cum adică se eliberează autorizațiile? Interesant, nu?
Pe lângă toate acestea, la final, au fost premii: premiul mic și mare, Djajic și Rukavina – ce nume interesante – iar meciul anului, Weiss vs. Molina, pff, ce neaducere aminte de vremea bună. Iar pugilistul și pugilista anului au fost premiați în numele lui Sam Noakes și Tania Alvarez, iar promotorul anului este cu totul altă poveste: Queensberry Promotions. Oare ce-i așa special? Nu știu, dar să-l întrebăm pe Mulcuțan.
La final, s-au făcut planuri pentru viitor: Tirana în 2026, Croația în 2027 și Istanbul în 2028, dar, stai, România speră să primească ceva în 2029 – vorba lui Mulcuțan e clar: ar fi „extrem de onorant”. Adică, wow, noi, românii, poate că suntem văzuți și noi ca o putere în boxul european, dar de fapt, cum putem să justifice asta?
Mulcuțan ne-a lăudat orașul Sarajevo, spunând că e frumos, înflorit după războiul din ’92-’95, dar nu știu de ce l-a lăudat, poate că astfel vrea să placă? Povestea asta are un parfum de aventură, dar rămâne de văzut dacă totul e la fel de roz pe cât spune el. Dar ce știu eu? Poate că o să aflăm curând!
