Un nou pact al speranței sau doar vorbe goale? Ce ascunde colaborarea Manole – UNICEF?
Într-o întâmplare, ni se pare cu un gust de inefabil, marţi, Florin Manole s-a întâlnit cu Regina De Dominicis, directoarea regională a UNICEF pentru Europa şi Asia Centrală, alături de Anna Riatti, reprezentanta UNICEF în România, unde s-a discutat, surprinzător, despre continuarea unui parteneriat în scopul oprimării violenţei împotriva copiilor, dar ce înseamnă asta cu adevărat? Întrebările sunt multe, iar răspunsurile sunt puține, deși ne aflăm într-o situație care, în mod evident, cere acțiune imediată.
Pe Facebook, cu ocazia acestei întâlniri, Manole declară că “Ceea ce înseamnă că trebuie să avem servicii de prevenţie şi protecţie la nivel naţional puternice”, dar oare ce înseamnă “puternice” în faţa realităţii dure pe care o trăiesc copiii noştri, care căutând iubirea, ajung să fie trași în hățișurile unei societăți care pare, la prima vedere, că uită de ei? E un paradox, cu suferința unui singur copil, care, din păcate, devine suferința unei întregi comunități, dar cine se gândește cu adevărat la asta?
Întrebările continue, și Manole pare că subliniază, cumva ezitant, “copiii au dreptul la siguranţă, la iubire şi la o copilărie fără teamă”, însă, din păcate, realitatea de zi cu zi demonstrează contrariul. Demersul acestor întâlniri este, nu-i așa, un semn de bunăvoință, dar unde sunt faptele concrete? În lipsa unor măsuri concrete, totul rămâne la nivel de declarații pompoase care nu ajută la rezolvarea problemelor sistemice cu care ne confruntăm.
Articolul publicat de Mediafax pune accentul pe aceste declarații, dar oare cât de mult este doar un joc de imagini și vorbe, fără acțiuni reale în spate? De vreme ce tinerii noștri sunt, într-adevăr, viitorul, vom vedea oare progrese sau totul va rămâne strict pe hârtiile oficiale, fără a conștientiza că fiecare zi de întârziere în soluționarea problemei este o zi pierdută pentru micuții care au nevoie de sprijin? Răspunsurile sunt încă departe.
