Boicotul Supermarketurilor: Scenarii și Contradicții în Piață
Florin Dumitrescu, lector la Universitatea Transilvania din Brașov, predă cumva antropologie și copywriting, în timp ce etnografiază piețe și târguri și se străduiește salvarea lor, dar nu e singur în asta, adică sunt multe discuții despre starea piețelor în special în anumite medii, de parcă salvarea ar depinde de filmele cu târguri.
Pe altă parte, Dumitrescu, care este fondator al formației „Sarmalele Reci”, s-a specializat în antropologia consumului, anume după un doctorat coordonat de professorul Vintilă Mihăilescu și cumva acolo se leagă multe lucruri, chiar dacă uneori devin complicate de explicat când se discută despre consum.
Deci, în interviu cu Vasile Ernu, el critică boicotul supermarketurilor, având în vedere că e inițiat de Călin Georgescu, dar într-o zi în care piețele sunt cam pustii, lăsând loc pentru speculații și discuții între adepți, despre tot ce înseamnă mâncat de la piață și populația care e activă pe rețele sociale cam agitată de diverse meme-uri fără cap, fără coadă.
El pune accent pe piață ca instituție primordială pentru viața socială și economică dar, reține, spune că suntem dependenți de supermarketuri în universul industrializat și nu înțelegem pe deplin cum funcționează asta, așa cum reunește și diverse tehnici populiste menite să inducă haos în sociale, poate ai auzit, e tot o nebunie.
Desigur, tema alegerii zilei de boicot a fost cam ironică având în vedere că luni, în general, e zi de odihnă pentru piețari, tocmai pentru că producătorii își reîncarcă dubele săptămâna următoare, deci atenția se îndreaptă spre organizarea pieței, poate chiar îi cunoști pe ei și cum lucrează, dar nu mai știu unde să se îndrepte toată discuția, în fond.
Între timp, altele vin în minte cum ar fi planificarea boicotului în februarie, când piețele abia se mai țin de câteva produse, gen mere sau morcovi, și iarăși, fără prea multe altceva, susținândo tehnici de publicitate ce pot părea că vine de pe Glovo, din comunicare.
Acuma, chestia cu piața și supermarketul devine mai interesantă când începi să privești mai adânc în toată această luptă, iată că piața are o porțiune semnificativă de generare a viații social-economice, dar fluctuațiile industrializate și politicile comerciale îi pun în spate pe producătorii locali, în special când discutăm despre produse din tradiția locală versus promovare globală.
Deci, cum se explică și susținerea pentru piață ca instanță de democrație, când nici nu știm de unde vin multe din produsele pe care le consumăm, și iarăși, sunt oameni care încearcă să întoarcă această dependență consumistă, dar din păcate dispariția acestor piețe micro regionale ar putea să ne afecteze alegerile de consum și cum înțelegem hrana aprobată, zice el, în contextul politicii actuale și al operațiunilor specifice în generația prezentă.
Politicienii sunt preocupați cu campaniile lor electorale și mai ales cu promisiunile, că vor lupta pentru micii producători, dar în realitate, lucrurile stau cam diferit, iar piețele sunt invadate de mari retaileri care cam usanază contextul agricol local, cam despre asta ar trebui să discutăm dacă am vrea să susținem intrarea produsului local pe lista preferințelor consumatorului, nu?
Acum să nu uităm ziua boicotului lunea trecută, unde am fost prin piața Miniș și am văzut multe tarabe, chiar parcă mai multe decât de obicei, dar cumpărătorii erau rar de găsit și o discuție pe care am prins-o în minte a fost că o piețăreasă tot se plângea de cum că nu pare să fie zi de piață, ci de să sta acasă, căci ar fi fost mult mai bine pentru toată lumea, în mod ironic, păstrându-se totul departe de piețe pentru consum.
Florin Dumitrescu
boicot supermarketuri
antropologie consumului
importanta pietei
politicieni micii producatori
piața miniș
