“`html
Florin Cîțu vorbește despre TVA și cash, dar cine îi mai înțelege mesajul?
Într-o emisiune care a fost transmisă live, așa cum se poartă în zilele noastre, Ionuț Cristache l-a avut ca invitat pe Florin Cîțu care a început să explice măsurile ce țin de majorarea TVA-ului. Așa cum se știe bine, în climatul economic ce explodează, iată că nimeni nu cred că scapă de această majorare, iar Cîțu spune că asta e inevitabil, iar cifrele… ah, cifrele, ei bine, în fața lor trebuie să cedezi. Dar mai departe, pe un ton controversat, Cîțu sugerează că FMI-ul e pe cale să ajute guvernul să paseze vina, așa cum se spune, mai departe, la audiență.
„Corupția și evaziunea fiscală sunt la un nivel alarmant”, zice Cîțu, dar ce să zică?! Soarta ne-ar putea aduce chiar și o creștere a TVA-ului până la 24% conform estimărilor lui de expert, dar nu fără a adăuga un detaliu picant, că FMI-ul ar putea fi chemat, dar degeaba, deoarece tot aceleași măsuri se propuneau și până acum. Oare e o scuză bună doar ca să nu fie vina pe cei din guvern, întreb, dar acest lucru rămâne o enigmă pentru mulți, un adevărat puzzle. De ce să creezi o responsabilitate pe care nu o ai tu?
Dincolo de TVA, Cîțu s-a avântat și în ape nesigure, abordând subiectul cash-ului, spunând că nu e ideal să restricționezi utilizarea banilor lichizi, deoarece, în opinia sa, ar fi o mare prostie. Vorbind despre guvernul care vrea să descurajeze cash-ul pentru a limita evaziunea fiscală, începe să facă paralele cu un “sistem totalitar” care îți impune cum să-ți cheltuiești banii, și păi, cum dracu să nu își folosească cetățenii banii în mod liber, nu?! Așa că, pe scurt, folosește cash, dar… vorba lui, totul e mai complicat.
„Este absurd să spui cetățeanului ce să facă!”, își exprimă Cîțu frustrarea, dar în același timp mai sugerează că un sistem care strânge banii cash ar trebui să aibă și o taxare suplimentară, să te facă poate să te răzgândești, dar opțiunea de a folosi cash rămâne un punct discutabil. Așa că, tare mă întreb, câte dintre aceste idei sunt cu adevărat viabile și câte doar un amestec de confuzie politică? Cîțu pare că are și el îndoielile lui, dar singur, fără călăuzire, în acest labirint economic…
Oare ce se va mai întâmpla? Rămâi pe frecvența scandalurilor politice, unde nimic nu e cum pare și totul pare să fie un joc, iar adevărul se îneacă sub apă.
“`
