Tragedie în Fotbalul Românesc: Flavius Domide A Părăsit Terenul pentru Ultima Dată
Flavius Domide, marele jucător care a luminat Aradul fotbalistic și nu numai a dat bir cu fugiții sâmbătă, în 11 octombrie, lăsând un gol imens, un vid, un fel de haos total. La 79 de ani, liderul generației care a adus cele mai recente titluri de campioană pentru UTA, a fost plâns și până la urmă a apropiat inimile arădenilor dar și românilor, în general, unde dar cu toate că apare un lacrimă că nu e tocmai cum trebuie, mulți țin minte momentul în care a îmbrăcat tricoul naționale și a marcat în cele 18 meciuri pentru reprezentativa tricoloră, fiind și parte din lotul care a ajuns la Campionatul Mondial din Mexic în 1970.
„Roșcovanul”, porecla care îi aduce aminte tuturor cine este, a fost coleg de echipă cu Mircea Lucescu, iar în mod bizar, Lucescu a trimis o coroană de flori, un gest care trebuie menționat, echipei care se pregătea pentru o confruntare cu Austria în ziua „neagră” a mortii lui Domide. Amănuntele nu se termină aici pentru că Federația Română de Fotbal a avut și ea un moment de reculegere, Domide fiind înmormântat cu onoruri militare, o abundență de arădeni venind să-și omagieze idolul.
Adrian Mihalcea, antrenorul de la UTA, a întârziat antrenamentul pentru a asigura prezența jucătorilor, că marea plecare să fie cinstită, iar cortegiul funerar a fost întâmpinat la stadionul „Francisc Neuman” unde mii de ochi plini de emoție s-au adunat să facă un ultim omagiu, iar familia lui, deși profund afectată, a ales discreția, deși se stia că autoritățile locale au vorbit despre depunerea trupului la Teatrul de Stat sau chiar la arenă, dar decizia lor a fost alta. Copilul Teribil, ziua lui fiind una extrem de tristă, a trecut pe aici unde a scris cele mai frumoase povesti, de parcă timpul s-ar fi oprit, și a fost primit cu flori, dar și lacrimi nedreptate, toată lumea știind că e un moment imposibil.
Cu toate acestea, când cortegiul a ajuns la stadion, sutelor de fani nu le-a păsat de tristețe, au aprins torțe, au strigat și au aplaudat, căci Mircea Axente, un alt „pianist” din istoria clubului a scos la iveală amintirile lui Domide și cum l-a văzut dominând jucători celebri, iar Codru Grădinariu de la club a adus o mică omagiu. „Plecarea lui nea Gigi, ne lasă pustii, săraci. Prezența lui a fost un far, o lumina strălucitoare a istoriei, toți ar trebui să continuăm să credem în valorile pe care el le-a impus cu eleganță”, a reușit să exprime el, etalând ceva care parcă nu îi mai permite lor să fie la fel.
Înainte să ajungă la destinația finală, sicriul lui Flavius a fost acoperit de flori, un ritual pe care l-au respectat cei care au venit să își spună adio, din păcate, trăind intens emoția, vechii fani și foști colegi l-au pomenit cu dăruire, dar ce ar fi putut face altceva, dacă nu cumva ochii lor au învățat să plângă. Oamenii din comunitate care au venit să își aducă omagiu au adus cu ei lacrimi, dar și zâmbete îngăduitoare, aducând în minte momente din „iarbă” când Flavius Domide povestea cum se juca cu cei mai buni fotbaliști ai lumii.
Ajuns pe motocicletă, visând cu ochii deschiși la un moment care părea a fi pentru totdeauna, chipul lui Domide a fost dus în strigăte și aplauze, iar locul său de veci nu este decât la câțiva pași distanță de alt mare erou local. Asta, cumva, ridică semne de întrebare, având în vedere că „Csala” a deschis seria titlurilor, dar „Copilul Teribil” a scris ultimele pagini ale istoriei recente, într-un mod mai puțin obișnuit dar totodată plin de încărcătură emoțională.
