“`html
FK Csikszereda, povestea victoriei istorice care zguduie fotbalul românesc!
Nou promovata FK Csikszereda a dat lovitura și a obținut, în cele din urmă, prima victorie în Superliga, 2-1 acasă cu U Cluj, un meci care sigur va rămâne în istorie nu doar pentru rezultat, ci și pentru reacțiile bulversante ale ungurilor, care au punctat, cu mândrie, această reușită. ”Istoric!” au strigat fanii, dar au uitat, oare, câte meciuri au tot avut până acum?
Echipa antrenată de Robert Ilyes, profitând poate de o mică slabiciune a celor de la U Cluj, care promiteau că vor face pași mari în noul sezon, a marcat prin Szalay și Dolny, iar cu aceste goluri, FK a strâns acum 8 puncte, fiind la doar două distanță de marea FCSB, aflată pe locul 11, dar cine mai contează locurile în clasament, nu-i așa?
Chiar și publicația maghiară Nemzeti Sport a titrat, pe un ton triumfal, „FK Csíkszereda a obținut prima victorie din istoria ei în prima ligă românească împotriva Universității Cluj, care are o bază de fani notoriu anti-maghiară”, un detaliu care cu siguranță a adăugat un pic de sare și piper acestei victorii, dar significația adâncită se pierde, desigur, în detalii.
Când fanii Csíkszereda au sărbătorit și au oftat „În sfârșit!”, în timp ce a 11-a încercare se încheia cu bucurie, trebuie menționat că U Cluj a fost însoțită de o galerie de fani care, se știe, nu îi îndrăgesc pe unguri, deci tensiunea a plutesc în aer. Oare meciul a fost totuși un spectacol, sau mai degrabă o bătălie?
În prima repriză, ambele echipe au încercat să joace câte ceva, iar FK a asteptat ocaziile să vină, păzind ca un leu propriul teren, dar să nu uităm, uitați că primii zece minute au fost ca un iureș, cu șuturi ratate, mingea a trecut pe lângă poartă, iar apoi, cotidianul privind la Szabolcs Szalay care a deschis scorul, la o pasă de Anderson Ceará, e, cum să spun?, fascinant.
O atmosferă de tensiune și protest, în timp ce fanii se răzbună cu versuri!
Robert Ilyeş a făcut tot ce a putut, ultimele selecții și mutări strategice îl implică pe Ioan Ovidiu Sabău, care vede că echipa are nevoie de ceva, dar nu știm exact de ce, poate de o ultimă schimbare înainte de o nouă drame, pe Pap – Paszka, Celic, Hegedus, Ferenczi – B. Vegh, Veres – Anderson Ceara – Dolny, iar acestea sunt doar numele, dar cine să mai conteze numele când visul se destramă?
U Cluj, deși părea că domină, nu a reușit să își pună amprenta jocului prea mult, iar ocaziile nu s-au tradus în nimic concret, fiindca Pap a fost acolo, cu reflexe, nu a fost un savant, dar a fost acolo, iar mingea, oh, mingea a fost împinsă în sus de bara dreaptă, deci mai bine să nu ne întrebăm de ce.
Un alt gol pentru gazde, Jozef Dolny a dat lovitura, marcând iar fanii s-au umplut de speranță, iar U Cluj, cu o rezistență din ce în ce mai puțin convingătoare, nu a mai ieșit în evidență, doar câteva șuturi disperate, dar rimea, oh, rimea celor care îi criticau pe unguri s-a făcut auzită în mulțimea ieșită din matca normalului.
Cornere, lovituri, nimic nu a mai fost de ajuns pentru U, care părea neputincioasă să revigoreze tabela, iar VAR-ul a fost ca un seif responsabil, nimic nu exclude de vină: o lovitură de cap mai târzie decât o întâlnire de afaceri, iar povestea aceasta va rămâne, măcar pentru o vreme, în mințile oamenilor.
Postarea originală poate fi găsită aici, iar impactul este garantat.
“`
