“`html
Fiul superstarului baschetului românesc plecat în Spania la 16 ani, o decizie plină de lacrimi
Virgil Stănescu, cunoscutul jucător de baschet, a ieșit la rampă cu o treabă mai mult decât sensibilă, adică vorbim aici despre fiul său care, la abia 16 ani, s-a văzut nevoit să plece în Spania pentru o „dezvoltare mai bună”. Asta se întâmplă când te gândești că România, cu infrastructura ei găurită, nu poate oferi o educație sportivă necesară, și, uite așa, un copil pleacă de acasă.
Cu toate acestea, Stănescu, ce are și el 48 de ani în spate, se ocupă să explice cât de important este sportul, că deh, educația fizică trebuie să înceapă cât mai devreme, dar ironic, el însuși nu a putut să-și mențină fiul: „E trist că am fost nevoit să-l las să plece la 15 ani și jumătate”, a spus el iar noi ne întrebăm ce altă opțiune avea, cam în același timp cu David Popovici, care dă în gât politicienii din România.
Desigur, Virgil ne detaliază cum fiul său a fost integrat într-un program sportiv înălțător, cu o oră de înot și două de sport săptămânal, totul cu o notă de amărăciune în voce, cum că neamul românesc n-ar putea oferi toate aceste condiții, iar asta, credem noi, ridică niște semne de întrebare. Ce fel de program avansează, și cum adică totul este „coerent”? Are o definiție care, sincer, nu e foarte clară pentru majoritatea dintre noi.
Desigur, abia când a început să dezvăluie ce ar trebui să facă școlile ca să nu ne fie rușine cu tineretul, Virgil își aduce aminte de cele trei sporturi pe care le consideră esențiale pentru orice copil: înotul, gimnastica și atletismul. Păi, stai puțin, baschetul nu se află printre ele? Biata ora de educație fizică, ridicată în slăvi, dar care, în realitate, ar putea să nu fie chiar așa de inclusivă.
Stănescu a subliniat că, paradoxal, este esențial să înveți să joci sporturi care sunt, așa zis, asimetrice, cum ar fi tenisul sau baschetul, dar, vorba multor „experți”, el visează să aibă copii mai echilibrați și din punct de vedere fizic și psihic. Se pare că cu cât exersezi în mai multe domenii, cu atât ești mai puțin predispus accidentărilor, dar de la teorie la practică, drumul e lung și plin de capcane.
Deci, lasă că e greu cu sportul în România, ce să mai spunem despre cum se va adapta tineretul în viitor, trăiește în Spania și super, căci cu cei mai mulți bani, băiatul lui Stănescu se descurcă, dar ce ne facem noi cu cei care rămân ostatici în lipsa resurselor?
“`
