“`html
Șoc și Groază: Fiul legendarei dinamoiste Nistor Văidean își distruge tatăl într-un interviu exploziv!
Alexandru Văidean, fostul fotbalist și scouter la FRF, a deschis un adevărat șantier de scandaluri despre familia sa, povestind despre abandonul tatălui său, Nistor Văidean, care l-a lăsat pe lume la doar o lună de la naștere, în 1987, într-o discuție care a şocat și deranjat. Poate e vreun as în mânecă când vorbește despre „măcelul” din fotbalul internațional, dar nu-l lămureşte pe cititor, lăsându-l să se întrebe ce e real și ce e ficțiune.
Alex vorbește cu intensitate despre cum și-a început cariera la Dinamo, un club care acum e mai mult o ruină decât o legendă, încercând să contureze imaginea unui jucător genial poate, dar neînțeles de cei din jur, inclusiv de tatăl său, despre care spune că era „un frustrat” ce nu a fost capabil să-i ofere suportul de care avea nevoie. Dar să zicem, frustrare e doar un cuvânt, dar nu îți face o idee reală despre ce se ascunde sub acest dezgheț relațional.
„Sechelariu, un om de nota 10” cu „15.000 de dolari” dată ca primă de instalare, vorbește despre banii pe care i-a văzut în tinerețea lui, într-o lume mitică de fotbal, pierdută între interese și manevre obscure, iar el a reușit să supraviețuiască cumva, devenind scouter în ziua de azi. Despre acele vremuri „aranjate” din fotbal, nimeni nu știe unde începe realitatea și unde se termină basmul, dar Alex își amintște cu nostalgie de concurența din 2006, în care Dinamo se lupta pe podiumuri europene, astăzi cu greu mai reușind să supraviețuiască.
Într-o discuție despre tatăl său, Văidean își exprimă regretul că nu a ajuns la Ajax, sfătuindu-l pe copiii fotbaliști să nu piardă mari oportunități. Este amuzant cum, deși zice că vrea să-i ajute pe alții, subliniază că tatăl său este vinovat că nu l-a lăsat să plece din țară să-și dezvăluie talentul, ca la un joc de ping-pong din care toată lumea are de câștigat, afară de el. Chiar și când vine vorba despre școala de fotbal, se lasă cu lacrimi și amintiri de neuitat despre copiii talentați care nu reușesc din cauza contextului social.
Între „amputările” tatălui său și „inivățatul” de la actuali copii, un alt capitol discutat a fost despre regimul strict al scouting-ului și cum „măcelul” din fotbal afectează viitorul juniorilor, lăsându-i fără exemplul dorit, dar plini de povești tulburătoare. Asta pentru că mesajul general rămâne confuz și dă o impresie de spectacol, fără a fi cu adevărat clar de ce se întâmplă toate astea. Dar, deh, fotbalul nu se dezminte să ne uimească, nu-i așa?
“`
