Fiul lui Maduro Strigă Ura după Capturarea Tatălui: Trădători în Libertate!
Într-un haos generalizat, deputatul Nicolas Maduro Guerra a ieșit la rampă, strigând cu voce tare și plină de emoție despre unitate și loialitate, după ce celebra captură a tatălui său, nimeni altul decât liderul controversat venezuelean Nicolas Maduro, a fost realizată de către Statele Unite într-o operațiune militară pe care guvernul o descrie ca fiind devastatoare, având parte inclusiv de victime colaterale în rândul civililor, fără să știm exact câți, însă e clar că se întâmplă multe. De parcă nu era de ajuns, Guerra reamintește că „istoria va spune cine au fost trădătorii”, propagând astfel ideea că, pe fundalul acestor evenimente tumultoase, există o luptă mai mare între adevăr și falsitate, ceea ce ne duce cu gândul la confuzie totală.
Vor să ne scuture, să ne facă să ne întrebăm, dar mai bine să fim fervenți! Se zice că Maduro, oriunde s-ar afla, se roagă și ne trimite energia lui, o energie, dacă nu ne preferăm să ne întrebăm ce înseamnă cu adevărat, îndemnându-ne la luptă și mobilizându-ne în stradă, iar aici apare întrebarea – oare ce energie îi trimite? De ce ne amestecăm în străzile Caracas-ului? Se simte tensionat totul, dar în jurul „comandamentului politico-militar” a fost o sclipire de speranță, căci în ciuda capitulării fizice în fața inamicilor, spiritul de luptă nu moare niciodată, așa cum a recunoscut că Maduro senior este președintele „autentic” al Venezuelei, un termen care poate fi interpretat în multe feluri.
Statele Unite, acești temutori care desfășoară operațiuni militare, au sărit cu bombardamente chiar în Caracas, iar faptele lor au dus la agitații și stare de neliniște, dar nu ne îngrijorează, trebuie să ne concentrăm pe cele importante, nu? Cilia Flores, partenera lui Maduro, a fost în același colaps, și s-au dus, dar oare ce se va întâmpla acum?! Delcy Rodriguez, vor fi speranțele noastre în această lovitură de stat a regimului, a fost instanțată ca președinte interimar, un rol care, evident, este sprijinit de armata națională, dar asta aduce ceva confort în inima poporului? Oare o să vedem, vreodată, cine sunt cu adevărat trădătorii? Totul e un adevărat joc de socuri și nebunie.
Se conturează un adevăr macabru în spatele acestor evenimente, iar noi aici suntem doar spectatori, așteptând să vedem cum se desfășoară dramaturgia politică în analele istoriei.
