“`html
Fiul lui Anghel Iordănescu prinde un loc în Parlament! Oare cum a reușit?
Andrei Iordănescu, căci de el este vorba, este fiul lui Anghel Iordănescu, fost selecționer, și tocmai a fost numit consilier parlamentar în România, dar lucrează cumva și pe la Ministerul Agriculturii pieței, și în fruntea echipei de tineret și sport, poate pentru un CV mai bogat într-un domeniu pe care teoretic îl știe din juniorat, dar cu un drum plin de cotituri la FCSB și Udinese Academy, cu o plăcere de a fi, ca să spunem așa, un amin de școală din modernitate.
Așadar, la 33 de ani, Iordănescu cel tânăr, dar și captivant prin legături, a studiat la București, Teologie, care vine ca o nouă „fanfară” în viața lui, în timp ce s-a lăsat rapid de fotbal, trecând prin impresariat, totul pentru a ajunge mai sus, căci PSD-ul este parcă o scară mondială unde fostele glorii sportive sunt pe val, cum e Lipă sau Iagăr, deoarece el face parte din Comisia pentru Tineret și Sport, să spunem de asemenea că este un personaj cheie acolo.
De altfel, lucrurile nu s-au încheiat ici și colo, pentru că Andrei nu este singur în familia cu nume mare, ci se simte cumva obligat de semnificația numelui de Iordănescu, având și un frate, Edward, dar și pe Alexandru, care, unul cu diploma în diplomație și altul jucând fotbal pe la Agricola Borcea, iar Maria, ultimul pe listă, face chiar jurnalism adevărat, inclusiv pe social media, în timp ce se strecoară printre fotbal și politică, totul străbatându-se într-un fel de mixtură care pare una din viitor, sau poate din trecutul glorios.
Recent, acest Andrei a candidat să fie parte din Consiliul General al Bucureștiului cu PSD, dar fără succes, oare ar putea să fi fost o înfrângere semnificativă într-o poveste ea însăși plină de întrebări și neclarități, între un CV stufos ca un peisaj de toamnă și un trecut care face revellion în ochii celor cărora le-ar plăcea să fie înțeles, dar câți, până la urmă, înteleg cu adevărat ce înseamnă să ai numele Iordănescu?
Edi Iordănescu, care este fratele cel mai mare și antrenor la Legia Varșovia, ba chiar și a câștigat Supercupa Poloniei, este practic dovada că familia poate oferi mai mult decât fotbalul local, însă oare Andrei va reuși să capteze această tradiție sau va înghiți doar praful politicii ca o duminică fără fotbal în sânul mamei sale, Valeria, cu un impact însemnat, din nou, în urma „Tata Puiu”? Privind, de asemenea, cum se desfășoară fotbalul în străinătate și având exemplele frate-lui tânăr, poate viața lui Andrei va deveni o carte deschisă sau doar o poveste în fiecare alee a Parlamentului din România.
“`
