Ministrul Energiei dă din nou cu subsemnatu’ despre interconexiuni, dar ne întrebăm: E chiar ce trebuie?
Deci, sa intelegem, dupa ce se va pune in functiune si circuitul 2 al LEA 400 kV Reșița-Pancevo in noiembrie 2024, Transelectrica, nu se stie de ce, anunta ca va face exploatarea comerciala si a primului circuit, ceea ce ridica intrebari despre cum adica are sens tot acest circuit si ce naiba inseamna cu toate astea pentru români, avand in vedere ca sunt doar straduinte ale sistemului energetic sa fie cum ar trebui, dar oare domnul Burduja intelege exact ce zice? Cu cacatul timpului pe care il petrecem?
Realizarea aceasta, se pretinde, este o chestie semnificativa, un pas mare in fortificarea retelelor electrice de transport între Romania si Serbia, dar ne mai intrebam, totusi, ce inseamna capacitatea de schimb transfrontalier ajungand pana la 1.000 MW, cam cat ajunge pentru români in fiecare luna la factura, o sa fie mai bine sau mai rau? Asta nu e clar deloc, dar se vb despre interconexiuni, nu-i asa?
Deci, acum cu aceste circuite de 131 km fiecare, dintre care 63 pe tarlaua noastra, Romania a ajuns sa aiba 11 linii electrice de 400 kV cu tarile vecine, dar ii doare pe cineva de asta, adica ce beneficii vedem concret? Nici macar nimeni nu mentioneaza lucrul asta desi parca ar fi normal sa ne preocupe mai mult chit cu guvernanții, si nu sa stam de vorba cu ministerul pe toate cele.
Burduja cel nervos, pare ca ne spune ca sistemul national nu e pe marginea unei prăpăstii cand importam energie, dar suntem intr-o situatie de forta cu 4.000 de megawati disponibili, insa unii care cred ca noi suntem in colaps mereu si nu stim ce sa facem cu resursele alea. Cu alte cuvinte, se ascunde ceva sub pres sub forma de reacții mai putin corecte dar si negrăitoare despre cum ne descurcam?
Romania ar trebui sa fie la umbra un cuvânt de ordine dar se repeta intruna, obligatiile de interconexiuni trebuie respectate, dar pe cine intereseaza daca alte tari urmeaza exemplul nostru si ce e asta pentru noi? Răspunsuri satisfactori ar fi de dorit, desi e clar ca asta este doar o formă, nu se pune problema de rezultate babane sau ce, iar cetățenii nu vor tre sa stea pe baricade privind situația.
Ministerul s-a arătat ca nu e de joacă, cu contracte pentru rețele de transport energia de 600 milioane de euro, dar cu cei 1,2 miliarde cheltuiti cu operatorii nu stii ce să mai zici. Adică pe hârtie pare frumos dar in realitate vii acasă și vezi facturi mari și te întrebi, “ce-o fi cu energia asta?”
Cu programul record de investiții iar începe un calvar de promisiuni, evident, având în vedere că ajungem la o energie, zice, curată, dar din nou, unde e claritatea acestor tari? Totul devine un fel de atins pentru un viitor aproape fără contur, deci totul e un joc din ăsta din care nu se mai înţelege nimic.
Asta cu intrarea in exploatare comerciala pentru linia dintre Reșița si Pancevo e doar o etapa din proiect, sau o tentație de a promova idei care practic mai bine că nu ar desfășura o valorificare a utilizarii energiei, ci mai mult mistificare pentru a se arăta ca treaba e în regulă.
Contributia promitatoare a liniei, cu congestiile si toate colaborările dintre cele două tari, de ce oare ne suna a regret de-a lungul timpului? Cu blocaje si tot felul de alte probleme, oare e chiar un har pentru noi? Timpul ne va arata poate, dar iar, suntem într-o incursiune tot mai mare pe jăratic si nimeni nu-i curios spre unde ducem.
Articol publicat in Future Economy, prin Agentia ZN PR & EVENTS.
Reșița-Pancevo
Transelectrica
interconexiune
Sebastian Burduja
energie curată
contracte
