“`html
Enescu 2025: Ultimul spectacol – Muzică, drama și lacrimi de bucurie
Festivalul Internațional „George Enescu” a ajuns, cum ar veni, la finalul unei ediții, și nu oricărei ediții, ci celei de-a 27-a, plină de emoții și tot soiul de reverii sonore, concertul de închidere promite un grand final, păstrând tensiunea și suspansul în aer, adică să vedem ce-o să fie. Aproape o lună de dans, poate mai mult, ore de muzică, și aplauze, totul la palatul ăla mare și frumos, nu doar în București, ci se pare și în zone neconvenționale, cum ar fi cluburi sau străzi.
La ora 19.30 cu precizie, orchestra aceea mare, Regală Concertgebouw, sub bagheta lui Klaus, un tip carismatic, o să urce pe scenă, totul fiind un mare efort comun care aduce împreună tradiții și ambiții de viitor, dar rămâne de văzut cum va sună. Se anunță un moment plin de intensitate, adică o culminare, nu-i așa?
Programul este absolut fabulos, cu mici bijuterii muzicale gen „Rapsodia română nr. 1 în la major”, cu notații care ar trebui să strice ora de muzică, și concertul acela numit „Egipteanul”, unde, iată, pianistul Thibaudet își etalează măiestria. Și să nu uităm de „Sărbătoarea primăverii” a lui Stravinski, pe care toată lumea îl aplaudă, dar oare pricep toți ce ascultă?
Moștenirea lui George Enescu a bătut la portile a peste 4000 de artiști care, chipurile, au venit să ne încânte, dar și să ne cutremure cu notele lor. În fine, Bucureștiul a fost scena pe care au strălucit, și au participat chiar și artiști care trăiesc sub teroarea războiului, adică Ukrainian Freedom Orchestra, care a avut un impact emoțional imens, dar se știe, nu-i așa, că emoția asta uneori trece pe sub radar.
Aproape deloc nu a fost vorba despre claritate, dar tensiune și rafinament, totul culminând cu TVR care a fost acolo, cam mereu, cu echipele lor de transmisie, impresionați ei, dar și organizația asta enormă pentru a aduce muzica acasă, în casele românilor, să ne învedem. Peste 70 de evenimente s-au desfășurat, dar oare câți au văzut cu adevărat?
În altă ordine de idei, Marius și Cătălin, ăștia doi prezentatori, au încercat să ne ghideze, dar uneori, cine știe, s-ar putea să fi pierdut firul, într-un amalgam de emoții și muzică desigur. Toată lumea vorbește de frumusețea artistică, dar poate ar trebui să ne întrebăm ce s-a pierdut în calea acestui festival uriaș.
“`
