Filmul „Poziția copilului”, de Călin Peter Netzer, câștigător al Ursului de Aur la Berlin în 2013, explorează un caz similar celui al lui Vlad Pascu, un tânăr care, sub influența drogurilor, a provocat moartea a doi tineri în 2 Mai. În ambele cazuri, părinții încearcă să scape copiii de orice responsabilitate, subliniind banalitatea răului.
Pe 19 august, Vlad Pascu, un tânăr bucureștean de 19 ani, aflat sub influența drogurilor, a intrat cu mașina într-un grup de tineri care mergeau pe marginea drumului în localitatea 2 Mai. Doi dintre ei au murit și alți trei au fost răniți și transportați la spital.
Mama băiatului, Miruna Pascu, a fost arestată pe 15 septembrie și este acuzată de „infracțiuni contra înfăptuirii justiției” pentru că a încercat să influențeze și șantajeze martorii, conform anchetatorilor. Într-o rubrică despre film a ziarului Libertatea, Iulia Blaga dezbată despre monstruozitatea societății românești, în care fiecare individ acționează în interesul propriu.
Corupția este puternic înrădăcinată în societatea noastră, iar cei care dețin puterea (fie că este financiară, socială etc.) acționează în mod abuziv în situații atât banale, cât și extraordinare, considerând abuzul ca fiind un lucru normal.
Filmul scris de Netzer împreună cu Răzvan Rădulescu, co-scriitor și al scenariului filmului „Moartea domnului Lăzărescu” al lui Cristi Puiu, urmărește povestea lui Cornelia (interpretată de Luminița Gheorghiu), o arhitectă bogată care, imediat ce află că fiul ei a comis o crimă fără să fie sub influența alcoolului sau drogurilor, încearcă să împiedice procesul penal prin influențarea declarațiilor fiului său.
Ea îl determină să modifice declarația, în fața polițiștilor, reducând viteza declarată de la 140 la 110 km/h. Totodată, ea folosește relațiile pe care le are pentru a obține favoruri în acest caz.
În cazul lui Pascu, mama acestuia nu este arhitectă, ci o antreprenoare cu afaceri imobiliare importante.
La „salvarea” fiului vinovat, filmul evidențiază monstruozitatea societății românești, în care fiecare individ acționează în propriul interes fără să îi pese de lege sau de etica morală. Părinții se mobilizează, discută cu diverse persoane, scot bani de la bancă și se concentrează pe binele propriului copil, fără a lua în considerare faptul că acesta a luat viața cuiva.
Personajul Cornelia este susținut în eforturile sale de către poliția locală la început, dar în final chiar și șeful de post este dispus să își schimbe atitudinea, construind o relație personală cu ea.
Filmul nu se concentrează asupra poveștii lui Barbu, un adult în jurul vârstei de 30 de ani, și nici asupra relației sale toxice cu mama sa, ci mai degrabă asupra cinismului unei societăți în care este normal să oferi mită medicilor și să profiți de diverse situații, atât banale, cât și excepționale.
Cornelia, motivată de o iubire maternă distorsionată de control, rămâne rece și distantă chiar și atunci când plânge. Chiar și în lac
