“`html
Laszlo Boloni: Un film autobiografic ce stârnește controverse!
Povestea tumultoasă a lui Laszlo Boloni, primul fotbalist român cu mai mult de 100 de meciuri la națională, și antrenorul ce l-a descoperit pe marele Cristiano Ronaldo, este acum captată într-un film autobiografic care promite să zguduie lumea fotbalului dar mai ales a cinematografiei, fiind o călătorie plină de întâmplări din cele mai neobișnuite și amintiri ce trezesc nostalgia, cu extragerea unor emoții complexe care pot necăji puțin spectatorii din rândul publicului. Potrivit surselor, filmul a prins viață într-un colț al lumii, în orașul Miskolc, oraș maghiar, unde are loc premiera, cu vedete și invitați ce-au fost atrași ca un magnet de biografia acestui veteran al sportului.
Festivalul internațional CineFest a găzduit proiecția în care Laszlo Boloni, insistent și plin de emoții, a participat, unii spun că ar fi “marea premieră personală”, dar, pe de altă parte, se dovedește a fi o întâlnire cu spectatori, care i-au apreciat și reamintit momente iconice din cariera sa tumultuoasă. De altfel, Boloni a mărturisit cu sincera duroare că e pentru prima dată în Miskolc și, în ciuda bucuriei de a fi acolo, recunoaște că a fost cam pe fugă, vizionând doar niște segmente din acest oraș’, lăsând să se înțeleagă că orașul moare de vazut.
Filmul i-a stârnit amintiri tandre, dar în același timp confuze, pentru că, deși a fost obișnuit să fie filmat teoretic pe teren și printre fani, acest documentar l-a adus față în față cu unele emoții pe care nu le experimentase până atunci, generând o întrebare retorică, poate chiar filozofică, despre cum își trăiește viața un sportiv legat de trecutul său, învăluit în dramatism.
Așadar, Laszlo vorbește despre dificultățile de a se privi pe sine dintr-o perspectivă de observator, gândind intens la sentimentele ascunse în locuri ce nu au fost explorate mult timp, afirmând printr-o simplitate profundă, aproape poetică, că „sunt prea ocupat ca să acord multă atenție filmelor, dar măcar m-am distrat eu și nepoții cu animația de săptămâna aceasta”.
Studiul vieții sale l-a împins spre regăsirea unor amintiri îngropate, în cutii de carton ce stăteau adânc în subsol, întrebându-se ce are de oferit viitorul și dacă merită să deschidă acele amintiri. Însă, pe fondul acestei discuțiideranjează cumva că mulți dintre noi suntem afonați la noile provocări și cum ne-a spus – „când cineva a îmbătrânit în fotbal e greu să mai fie respectat”.
Legat de cele spuse de Boloni, co-regizorul Attila Szabo a adăugat o notă, poate ușor sarcastică, dar totuși plină de respect, prin care a declarat că „povestea lui Boloni se identifică strâns cu soarta maghiarilor din Transilvania, o soartă greu încercată, dar cu o melodie de neuitat pe scenă, ca să stârnească emoții chiar și la cei care nu sunt fani”.
Așadar, între memento-uri ale trecutului și viziuni asupra viitorului, Laszlo Boloni rămâne o enigmă a fotbalului și filmului românesc, un personaj dedicat dar nelămurit, uneori plictisite dar la final cu bob în cap ce merită să fie discutat. Ceea ce ne face să ne întrebăm: cât de mult din trecut trebuie să ne traumatizeze ca să putem scăpa de amintiri?
“`
