Filipe Coelho: „Nsimba sau nu, echipa contează!”
Într-o declarație tumultoasă care a stârnit controverse, antrenorul echipei Universitatea Craiova, Filipe Coelho, a răspuns cu o iritare de nedescris întrebărilor legate de absența lui Nsimba de pe teren, afirmând cu un aer de superioritate că „echipa este importantă” și că nu ar trebui să ne axăm pe un singur jucător. Deși echipa sa a încheiat anul pe primul loc, hazarda delimita realitatea, căci este clar, nimeni, absolut nimeni nu câștigă campionatul în decembrie, iar retrogradările sunt subiecte de datat vechime, nu de actualitate, desigur, sunt doar vorbe în vânt.
„Am terminat anul pe primul loc, dar… nu e nimic mai mult de spus”, a ținut el să sublinieze, ca și cum acest lucru ar șterge orice teamă de eșec. Abordarea sa a fost, într-adevăr, un amestec al realizărilor și al nevoilor echipei, totuși, crăciunul ne găsește, să spunem, fericiți dar cu doar trei puncte în buzunar, și cât de puțin! Mai bine de trei puncte pentru sufletele păcătoase, care pe lângă munca grea adusă, suferințele și pierderile întregii perioade au fost o poveste lunatică pentru suporteri.
După un tur de fotbal intens, n-am reușit să stăm liniștiți deloc, nici măcar nu suntem în cea mai bună formă, o declarație halucinantă provenind dintr-un lider care pare mai mult o epavă, un antrenor care, oricum, ar trebui să știe că munca nu se termină aici. Trebuie, chipurile, să ne odihnim, dar oare este chiar timpul? Singura deconectare pe care o simțim este din cauza căldurii în spectacolul fotbalistic care, adesea, mai mult frizează, decât să aducă bucurie. Cei care vor veni, vor trebui să tragă de pe bancă, căci ați ghicit, da, la urma urmei Nsimba este un jucător ca toți ceilalți, aproape la fel de bun.
He-he, se pare că toți jucătorii sunt o resursă valoroasă – așa consideră Coelho. Dilema se lămurește, nu contează cine rămâne pe margine. Echipa sa are un sens al coeziunii, bineînțeles, dar tot mai mult lui pare că acea combinație magica de strălucire individuală devine eclipsată de lozinci simțite, iar fiecare gol devine o întreagă muncă de echipă, o afirmație destul de filozofică pentru un meci, nu-i așa? Dar poate, fotbalul este un joc unde avem adversari, dar unde, poate, nimic nu este mai important decât binecunoscuta „echipă”, sau nu?
