Fotbalul devine o minune regională, dar cine se bucură cu adevărat?
Duminică a fost un mare haos la Kuala Lumpur, acolo unde, în cadrul summitului ASEAN, președintele FIFA, un Gianni Infantino emoționat, a semnat un Memorandum de Înțelegere cu secretarul general ASEAN, un astfel de Kao Kim Hourn, care de fapt, să fim serioși, s-a întâmplat în cadrul unei reuniuni a 47-a care părea interminabilă, iar fotbalul, sportul rege, revine în prim plan dar oare va aduce și ceva cu adevărat benefic pentru masă? Oameni buni, avem parte de o tură de fotbal care va reuni echipele naționale de toate culorile din cele 10 țări membre, un format inspirat de Cupa Arabiei, dar eu mă întreb, de ce cu atât de mult entuziasm despre o întrecere care riscă să fie umbrită de rivalitățile tradiționale?
Să nu uităm, deci, că FIFA, organizația aceea celebră, va colabora, dar oare câți vor beneficia? Atâta timp cât vor fi incluse toate federațiile și confederațiile locale cum ar fi AFC și ASEAN Football Federation – deja mă întreb dacă nu cumva se va pierde esența jocului, în favoarea birocrației înfloritoare. Aș vrea să cred că va ieși ceva positiv din toată această poveste, dar hai să ne gândim, ASEAN este o organizație regională vastă cu 10 țări, inclusiv Brunei (pe cine interesează?), Cambodgia, Indonezia, și așa mai departe, dar până la urmă cine va avea cu adevărat curajul să stea față în față pe teren? Până la urmă, se pare că adevărata întrebare este: cine va câștiga, unirea sau dezbinarea?
Prin urmare, va fi un turneu memorabil sau o fracțiune de timp scursă pe nimic? Spor și noroc, dragi fotbaliști, dar având în vedere farmecul acestui eveniment plin de speranțe și date, poate că rafinamentul va lipsi… dar cine știe?
