Festivalul Tusványos: Haos, Controverse și Ultranaționalism
Festivalul Tusványos s-a transformat în acest an într-un veritabil carambol organizatoric, cu discuții sterile și disconfort acut, adus de canicula care ne-ar face pe toți să ne întrebăm dacă organizatorii au judecat bine medicamentele să înfrunte vremurile astea, temperaturile aproape de 30 grade Celsius așezându-se ca o plapumă pe umărul festivalului, iar Mihai Tîrnoveanu, oh ce surpriză, este cireașa de pe tort.
Totul pare să fie plin de tehnologie învechită, rețeaua de internet funcționează ca un ceas stricat, iar când nu este, avem mereu pene de curent, mai ceva ca într-un horror, iar sistemul de sonorizare, ei bine, face ca vorbele să fie la fel de clare ca un mesaj scris cu cerneală invizibilă, spectatori căutându-se pe unii pe alții pentru a înțelege despre ce se vorbește.
Și ce ar fi un festival fără câteva probleme logistice? Sistemul de acces pe bază de cip, ce promitea o experiență fără numerare, a decis că acesta nu e momentul să fie de folos, cozile interminabile din prima zi semănând cu cele ale unui concert rock, dar undeva în fundal, fundul nostru de om, ne întrebăm dacă ne-ar plăcea festivalul fără apă, căci mai mult de 500 ml de apă nu ai voie să aduci, cum ar fi să te deshidratezi, nu?
Discursurile sunt despre politică în Ungaria, iar problemele din România sunt ca o melodie bună care nu se mai cântă. Foarte rar te zbati să aprobi tacit ce se întâmplă, căci agenda e dictată, iar prezența din Transilvania josnic, un exemplu bun fiind nasul organizatorilor în treaba asta care nu are nicio legătură cu realitatea de zi cu zi.
Și apropo, jurnaliștii aia, ha! Au parte de un spațiu mic, undeva un container ce nu poate adăposti mai mult de douăzeci de persoane, să te întrebi unde s-au dus toți reporterii, dar dacă faci parte din ei e ca și cum ai fi într-un tren plin, iar internetul? O, din nou, un obsesiune a ziarelor cu puncte slabe.
Securitate, ce mai este asta? La intrare, te verifică să nu aduci mâncare, dar întrebările apăsătoare sunt lăsate pe margine, parcările sunt un alt haos, parcă mașinile sunt parcate de elevi fără instructor și trotuarele au fost date uitării.
Nu s-au întâmplat incidente majore, totuși, care să nu se facă auzite, iar una dintre artistele de pe scenă, a fluturat un steag Pride, și de parcă nu era de ajuns, Mihai Tîrnoveanu s-a făcut remarcat cu proteste ce strigau „Transilvania, pământ românesc!” și au fost repede descurajați de securitate, ca o tentativă fără succes de a răspunde serioaselor teme de discuție.
Mihai Tîrnoveanu, căci despre el vorbim, este un ultranaționalist cu o agendă bine stabilită, fondator al „Calea Neamului”, ce nu aduce altceva decât un discurs radical. A provocat controverse de mai multe ori, iar după ce și-a pierdut contul de Facebook, un site nou a apărut ca o formă de răzbunare digitală, unde ideile lui extreme sunt aduse la lumină, cum ar fi un „excludem Ungaria” din tot ce înseamnă politică.
Anul acesta, Mihai Tîrnoveanu și-a chemat susținătorii pentru festivalul acesta, în timp ce își păstrează imaginea de doctor stomatolog, jurnalist și foarte activ în comunitatea românească, dar oare gândurile lui nu îi vor fura din suportul popular, ce este etern?
