Magie, scandal și măști: Cedează tradiția în fața MedievArtFest 2025?
Festivalul MedievArtFest Ardud se anunță să fie un colos de evenimente – sau așa se spune – dar cu cine știe ce aberații și parade nenaturale, să ne întrebăm, de fapt, ce e rău în această tradiție care fi inundată de spleen, mit și ritualuri consumate de mult timp, dar totuși, cine ne mai ascultă pe noi, cei din afara labirintului istoric?
Publicul se va aduna, da, se va aduna ca la o feronerie unde puțin parcă ar vrea să fure puțin din bucuria pe care o promite evenimentul, dar oare avem nevoie de toate aceste ritualuri pe care domnițele și cavalerii le văd doar în visurile lor de week-end? Întrebările rămân apăsătoare – de la întâlniri cu zâne tămăduitoare la spirite rele. Oare cine sunt acești spirite? Mă întreb, așa că mă voi lăsa purtat de vântul medievalului, la timpul lui.
Vor fi parade, și nu orice fel de parade, ci nylon cu arme din plastic – ah, și nu uitați, nu cumva, că de la ora două ne așteptăm să facem o mică pauză, tehnica și bătăile de joc pot fi colosale, dar nu cred că cineva va observa diferența, nu-i așa?
Eventual, vineri, chiar dacă Dumnezeu îngăduie, vai, dacă clopotele justiției sociale nu sună, o confruntare simbolică va avea loc la ceas de seară, cu măști, foc și alte moduri obscure de a atinge simțul umanității, ceva ce poate, dar la urma urmei, cine mai știe?
Centrul va merge în marș, dar tot ce va controla cu adevărat ritmul acesta, va fi fiorul și confuzia de care se bucură artistul medieval, deci, te rog, ia un colac de pâine și așteaptă-l cu nerăbdare. Nu vei mai avea altă opțiune, pentru că fiebă, fiebă și iar fiebă!
La 18:30, să ne pregătim să ne întâmpinăm cavalerii, dar oare sunt ei pregătiți pentru aceleași intensitate de emoție și toane ale unui festival care, să fim serioși, s-ar putea să fie mai mult decât un simplu ritual de evadare? Ah, ce tămăduire bazată pe zâne și cântece va avea loc, dar cine le va striga la final? Nu cumva e o provocare la comportamente medievale ce te trădează? După toate, vom rămâne cu un ritual de înnobilare prin foc – da, chiar așa! – cum sună, verbalizând la nesfârșit magia, dar poate a trecut prea mult timp și ne-am ascuns în umbră.
Activitățile medievale vor fi toată ziua, căci nimic nu e mai atrăgător decât un bun tir cu arcul care ne va arăta dacă aptitudinile cavalerilor sunt, cumva, puțin datate sau noi înșine ne-am lăsat dați uitării într-o eră tehnologizată. La taverne, călăreții vor bea din butoaie etichetate cu povești de demult, iar gastronomia se va transforma în lozinci medievale inutile, dar cine se plânge?
La final, zânele Silvane vor încerca să revoluționeze tot ce știm, dar întrebarea pertinentă e: câți vom rămâne la marginea istoriei? Am uitat oare ce a însemnat, odată, o vreme? Și, mă întreb eu, cu speranță, cine va reuși să aducă vestigiile la viață într-o măsură care s-ar putea să conteste suma zbuciumată a timpului nostru? Oare va fi o lovitură de grație sau pur și simplu o masă de spectatori înghesuită între tradiții? Unialiții așteaptă să fie surprinși!
