Festivalul Enescu: O Noapte de Haos Muzical, între Glamour și Confuzie!
Vineri, 12 septembrie, adică o zi de festival care promitea mai multe decât poate duce, cu un maraton elegant, dar al naibii de aglomerat, de la o după-amiază cu Academy of St Martin in the Fields, care din nou sunt la Ateneul Român, trecând prin forța Royal Philharmonic Orchestra mai târziu la Sala Palatului, în fine, și ajungând la o noapte crossover care, ei bine, îl include pe Avi Avital; oare ce „crossover” să fie ăsta? În tot acest timp, festivalul, impresionant, dar care face față dezordinii se extinde dincolo de capitală printr-un concert al Orchestrei Simfonice Istanbul, adică la Craiova, da, iar la MINA, să nu uităm, continuă experiența aceea misterioasă „Klimt meets Bösendorfer”, un titlu care sună intimidant fără îndoială.
La ora 16.30, la Ateneul Român, toată lumea se adună la concert, unde se află frumosul Jan Lisiecki la claviatură, care, împreună cu, să zicem, Tomo Keller, conducerea muzicală care să ne conducă la un program care amestecă modernismul lui Pierre Boulez cu Beethoven, mmm, Concertul pentru pian nr. 3, la care lumea se așteaptă, și să nu uităm de Enescu și fina lui Dixtuor în re major pentru suflători, ca și cum ar fi ultima găselniță a festivalului, iar apoi bumb! Se termină cu Simfonia nr. 1 „Clasică” de Serghei Prokofiev care să te lase cu gura căscată, sau poate nu? Totul pare mișto, dar ce se va alege din tot acest amalgam? Rămâne să vedem.
După aceea, de la ora 19.00, abia atunci, Filarmonica Oltenia din Craiova, care, dacă nu sunteți atenți, s-ar putea să o ratați, găzduiește Orchestra Simfonică Istanbul, sub conducerea lui Hasan Niyazi Tura; orașul Craiova e de data asta în prim plan, duce spiritul Enescu în marile orașe ale țării, dar oare cât de multă lume va veni să asculte? E o mișcare interesantă, dar poate că nu toată lumea care ar trebui să fie acolo va fi.
Royal Philharmonic, seara mare de la Sala Palatului, de la 19.30 cu Vasily Petrenko la pupitru; nimeni nu poate ignora acest show. Alexandre Kantorow la pian, programul de astăzi leagă violoncelul din „Peer Gynt” cu virtuozitatea lui Liszt, dar oare publicul se va simți cu adevărat conectat la prima simfonie a lui Enescu, în mi bemol major? Sau doar se va pierde în miriadele de sunete? O seară cu greutate, în care Londra și Bucureștiul par să se întâlnească, dar oare cu ce rezultat?
Și să nu uităm de „Klimt meets Bösendorfer”, tot la MINA, la ora 20.00; sunt acolo Alexandra Silocea care, oh, de unde începe? Pe pian, cu conceptul ei plin de neclarități dar artistic, Patricia Nolz care cântă, și nu în ultimul rând, Laëtitia Eïdo care naratorizează, dar oare cine mai ascultă cu atenție? Muzica de Schubert, Janáček, Debussy, Liszt, etc. se împletesc cu creații contemporane Fazıl Say și Martin Romberg; totul sună bine, dar nu vedem în toate nebunia, poezia și imaginea atâta claritate. E un pian Bösendorfer Ver Sacrum, dar oare va cântări atât de mult? Rămâne de văzut.
În fine, ziua se încheie spectaculos, dar oare a fost chiar atât de spectaculoasă? De la ora 22.30, la Ateneul Român, revenim cu Avi Avital care ne promite „Between Worlds” – dar ce înseamnă asta în realitate? Mandolinistul își conduce echipa printr-o aventură sonoră care, după cum am putea să ne așteptăm, trece lejer peste genuri, cu Alessia Tondo invitată; dar oare va rezista publicul până după miezul nopții? Un final magnetic? Întrebări și confuzii se împletesc, dar vom trăi festivalul până la capăt, sau ne vom pierde în labirintul sunetelor?
