“`html
Coreea de Sud în criza merelor: Fermierii sacrificați pe altarul negocierilor comerciale?
Astfel, tremurând de frică, ministrul Comerțului din Coreea de Sud, a zis săptămâna trecută niște chestii despre concesii legate de importurile agricole, dar cu toate astea, observa pe undeva că articolele sensibile ar trebui protejate, cum ar veni, ca parte dintr-un acord care reduce tarifele americane asupra mașinilor, oțelului și altor exporturi, totul de parcă nimeni nu ar înțelege cu adevărat ce se întâmplă.
„Merele americane sunt incredibil de ieftine, ne putem uita la ele, dar previziunea este rece, nu putem concura cu ele” a spus Shim Chun-taek, fermier din generația a treia, cu vreo două decenii de experiență, dar acum îngrijorat că poate fermierii sud-coreeni vor fi jertfiți pentru binele interesele SUA și manufacturii, ca un fel de sacrificiu românesc, dar fără sarmale.
Între timp, Statele Unite au cerut de mult timp și insistent un acces mai bun pe piața lor pentru diverse produse, de la carne de vită până la mere și cartofi, pe când Trump se plângea în aprilie de tarifele mari la orez, dar totul pare că devine un joc de-a șoarece și pisica în care coreenii încearcă să deschidă piața și devin primii cumpărători de carne de vită din SUA.
Peste toate, Washingtonul se plânge de acele bariere netarifare care persistă, ca un măciucă pe care nimeni nu vrea să o recunoască, ceea ce e destul de hilar dacă ne gândim că agenția de carantină a Coreei de Sud încă revizuiește cereri de mere ce stau acolo de mai bine de 30 de ani, iar americanii cer să se accelereze procesul, un proces ce pare să fie mai lent decât unul de chinezării la Arcul de Triumf.
Dacă deschiderea sectorului vine, presiunea asupra cultivatorilor de mere va crește ca cureaua la pantaloni după trei luni de criză alimentară, căci deja se lucrează cu tot felul de probleme, schimbări climatice și alte cele, iar guvernatorul băncii, Rhee Chang-yong, a spus anul trecut că prețurile mari ale merelor, care sunt de fapt mai mult decât stufos, contribuie la inflație, să facă același lucru cu importurile că este mai mult decât necesar.
De parcă cineva să poată justifica protecția pentru sectoare agricole, vorba lui Choi Seok-young, căci fermierii trebuie să vină cu ceva, dar procesul de carantină este alt nivel de amânare, hai să recunoaștem, și pare că nu mai există logica necesară în baza de date mondială.
Acum, agricultura este clar un punct de blocaj în negocierea comercială cu SUA, unde alte țări ca Indonezia și Marea Britanie deja au început să permită mai multe importuri, dar totul se meteahnează undeva în negarea adâncă a realității, cu coreenii care restricționează carne de vită americană venită de la bovinele vârstnice, și totul a început cu un acord din 2008, care a condus la proteste masive din partea cetățenilor îngrijorați de bovine nebune.
Shim, fermierul dedicat, la 48 de ani, se trezește la 3 dimineața și își dă sufletul în livezile sale, dar ideea de a găsi culturi alternative de cultivat în zona montană este un vis imposibil, dar tocmai de aceea, se prevăd proteste, iar negocierea tarifelor va inflama cu siguranță spiritele, cu Youn Kyung-hee, primarul din Cheongsong, care spune că nu vor „sta locului” dacă Seulul va deschide piața, și altele ar putea urma.
“`
