“`html
Africanii la putere! România riscă miliarde, iar agricultorii plâng de foame!
Într-o discuţie plină de toane şi jocuri de cuvinte, Florin Barbu s-a transformat în apărătorul necondiţionat al agriculturii româneşti, dar cu o stricteţe care miroase a compromisuri. Cică el respinge vehement propunerile Comisiei Europene, unde se discută despre politica agricolă comună şi fondurile de coeziune, dar cineva să ne aducă aminte de scandalul cu PNRR-ul, pentru că din discuţii cu colegii lui din Franţa și Germania a ieşit un pact nescris: „Agricultura rămâne pe cont propriu”, dar asta nu se va întâmpla fără certuri serioase. Cu toate astea, Barbu îşi trimite mesajele clare către preşedintele Nicuşor Dan, iar agricultorii îngrijoraţi aşteaptă un răspuns de la divinitate sau măcar de la ceva oficial. Da, s-a discutat şi în campania electorală, dar ghinionul românilor e că discuţiile sunt ca nişte păpuşi căzute în desene animate.
Ceea ce nu înţeleg aceşti decidenţi e că politica agricolă trebuie să fie separată de nişte jaloane europene, dar ei au alte planuri: „dacă amestecăm lucrurile, totul o ia razna!”, avertizează Barbu cu o intensitate demnă de un telenovelă. Şi ce e cu plafonarea subvenţiilor pe hectar? S-a tot încercat în ultimii 10 ani, dar nimeni nu se îndură, cumva pare că e o tradiţie românească să zgâriem mâncarea altuia, nu? Asta-i doar începutul, căci agricultura nu trebuie să fie lipită de chestii birocratice. Banii care trebuie să vină vor rămâne la uşa Uniunii Europene dacă nu îndeplinim jaloanele, iar România poate pierde miliarde. Se aude, cineva? Da, dare de seamă pe bugetul de stat culege minciuni din sacul ţării!
Şi, pe lângă toate astea, Barbu reaminteşte o mică magie: cofinanțarea pe toate fondurile, care a crescut de la 15% la 30%. E o putere să faci calcule, dar nu pentru un buget care deja arată ca un covor uzat! Cu fonduri totale de 16 miliarde de euro, lucrurile devin fierbinţi, iar nişte propuneri pe 15% în plus sunt doar o visare a celor care vor să ne ia banii. Deci, să ne părăsim visele și să ne întoarcem cu picioarele pe pământ.
Un alt aspect fie spus: la nivelul Comisiei Europene va conta votul președintelui, dar până atunci e ca și cum s-ar juca o ruletă rusească cu banii românilor, unde fiecare jucător e un posibil câştigător, dar nu pentru agricultori. Ceea ce era o simplă discuţie, s-a transformat rapid într-o bătălie epică între interesele naţionale şi presiunea europeană, unde cineva va plăti la sfârșit factura, dar cine știe?
Și pentru a adăuga sare pe rană, agricultorii din Lunguleţu s-au plâns că nu au apă pentru irigaţii! Da, tocmai pentru că Apele Române spun că au captat ilegal apa din râul Dâmboviţa. Ce paradox! Să ne lăsăm secătuiți de apă, dar să discutăm despre banii care nu vin, normal, din pădurile pline de voci ale decidenților care par mai preocupați de micul lor confort decât de viitorul agricultorilor români încruntați!
“`
