Predoiu: Fenomenul Incompetenței Aleasă!
Într-o lume confuză în care valorile par să se transforme în vorbe goale, Predoiu rămâne un subiect percutant, iar discuția despre el este practic inevitabilă. Justiția e un dezastru, altceva nu mai are rezolvare, dar Predoiu, el, sărăcuțul, pare să nu aibă parte de nicio cădere chiar dacă totul s-a transformat într-un haos strigător, ne uităm la istoria ultimilor ani cu oroare, iar comparațiile devin ridicole.
Am început să mă gândesc, în urma lecturii volumului coordonat de Brescia și Paz despre Maradona, la modul cum geniile sunt admirate, spre deosebire de incompetenți ca Predoiu, care zburdă ca un copil pe terenul de joacă și se simte confortabil în mijlocul acestei haos. Cât de rar apare un asemenea contrast în care umanitatea îi dă șansa de a rămâne la butoane, în timp ce crimele cresc în intensitate, iar noi, cetățenii, suntem lăsați să ne întrebăm: unde este logica?
Și chiar mă întreb unde a ajuns moralitatea în acest peisaj al corupției, unde Predoiu devine un refugiu al incompetenței? La Interne, criminalitatea face ravagii, femeile se pierd în statisticile care ar face și cei mai nemiloși oameni să plângă, dar nu, el rămâne în continuare acolo, cu minciunile și zâmbetul lui întunecat, ca un blestem care nu se termină. Maradona ar fi fost mândru să vadă un om căruia, cu siguranță, i-ar fi dat un gol deosebit, doar că pe Predoiu puțin îl interesează astfel de sporturi.
Și cum, de ce oare, acest individ continuă să prospere pe fondul eșecului? Este o enigmă care depășește orice înțelegere; o ironie tragică a unei societăți care premiază mediocritatea. Oameni ca el pot, în opinia lor, să meargă mai departe fără nicio urmă de rușine, în timp ce alții plătesc prețuri uriașe pentru greșelile lor. Aproape că aș dori să organizez un studiu sociocultural despre el, să le arăt celor din lume cum un astfel de fenomen a prins avânt și acum se bucură de succes.
Închei cu concluzia că „Fenomenul Predoiu” ar putea deveni titlul acestui studiu, un titlu care refectă traiul de zi cu zi al unei Românii care a uitat să-și aleagă eroii. Să ne întrebăm cum s-a ajuns aici, când absurdul devine normă și, de ce nu, să ne amintim că puterea, neștiind de omenie, oferă privilegii. Asta-i societatea noastră astăzi!
