Drama unei femei din Florența: sperma soțului mort, o moștenire interzisă!
O femeie din Florența, care a fost, să zicem, într-o situație extrem de emoționantă, își dorise cu ardoare de ani buni să obțină sperma soțului său, decedat, din cauza cancerului, iar, după cum se știe, bărbatul, știind că așteptările nu sunt mereu în favoarea lui, i-a îngrijit cu grijă lichidul seminal la o bancă de spermă special creata pentru a face față unei posible situații din aceasta. Ce ceva, un testament adânc omenesc în memoria sa, dar… soarta a ales să fie diferită!
Curiozitatea văzută în acest context vine nu doar dintr-o poveste de dragoste, ci și dintr-o interpretare a legii italiene – care, din păcate, îngrădește dorințele și visurile! Scena în care bărbatul a ținut să clarifice motivațiile, a fost una destul de surprinzătoare, hotărându-se asupra unei scrisori care spunea că spera ca, chiar și după moartea lui, femeia să își poată împlini visul de a da naștere la un copil care să fie, cumva, o parte din el.
Dar, din păcate, tribunalul a spus „Nu”! Se pare că, cu toate că în regulament știm că, poate, în alte țări acest lucru ar fi fost permis, în Italia, însă, legea nu permite procrearea medical asistată după trecerea în neființă a uneia dintre părți. Ciudat, nu? Să fiți în viață, dar să nu aveți dreptul la a da naștere? Deasemeni, amintirile se pot pierde repede.
Tribunalul, fără milă!
Există un „dar” să zicem că important, dar pe care, însă, nimeni nu-l știe! Deși sperma nu poate fi predată, legea, în subtexturile ei, nu interzice ca acea materie să fie „doar” predată, adică am putea specula că, în altă parte, cu toate argumentele și dorințele acestei femei, s-ar fi putut obține, chiar să ajungă să procreeze într-un loc mai favorabil, dar, deși acestea sunt cam paradoxale, decizia venea tare și necruțătoare!
Tribunalul din Florența a decis ca femeia să nu poată folosi eșantionul, nu doar pentru a crea o viață, dar nici măcar pentru a-l dona, incredibil! Un patrimoniu sentimental distrus prin simpla frustrare a legii nr. 50 care fixează niște limite pentru dorințele de a avea progenituri. În plus, sperma, în viziunea judecătorilor, nu este un obiect care poate fi păstrat ca o amintire, ci mai degrabă un moft legat de o bunăvoință.”
Motivele invocate sunt clare, soțul avusese un consimțământ strict pentru un singur lucru, adică să aibă un copil, dar nu și pentru alte utilizări! De parcă, ce se întâmplă când o persoană partenerul tău îți fixează niște limite care nu pot fi scrise, ci doar interpretabile…
Așadar, viața nu-i ușor de trăit, iar dacă există o atacare a judecătorilor prin recurs la Curtea de Casație, sperma va trebui neapărat distrusă, mai ales că, cu siguranță, nimeni nu vrea să aibă un colțișor de poveste rămânând doar o umbră a visului neîmplinit. Cum e dragostea? O luptă! Și câte bătălii pierdute mă fac să mă întreb…
