FCSB în Cădere Liberă: De la Drama Victoriei la Iarba Uitărilor!
Într-un meci plin de emoții, FCSB a simțit cum este să pierzi acasă, pe teren propriu în fața lui Bologna, cu un scor de 1-2, iar istoria asta, o să râdeți, sau poate plângeți dar umorul aici e doar un condiment, cu un început katastrofal dar oare acest lucru este cu adevărat surprinzător? Așadar, roș-albaștrii chiar au început cu o greșeală de proporții din partea lui Adrian Șut, un atac despuiat pe fața lui Gigi Becali care se pregătea deja să explodeze, la minutul 10 era clar că nervii lui aveau un capăt nu foarte plăcut.
Păi și după meci, surprinzător, Gigi a ieșit la rampă, a spus că nu i-a plăcut deloc, și a considerat că Șut va fi înlocuit în acel moment dar și a fost totuși tentat să îl schimbe pe jucătorul care „a creat o bombă atomică” – de parcă prima greșeală ar fi fost o invitație la distrugere, dar ce să zici, om răbdător. Totuși, Becali nu s-a dus cu gândul atât de departe, pentru că îl părea că-i e milă, adică cine pierde mingea la „baba cu colacii”? Măi dragilor, așa nu se poate, că e pericol mare pentru echipă, o nebunie, în mintea lui!
„E clar că eu am vrut să-l schimb, dar om sărac, apoi m-am gândit iar și iar că o să râdă fanii de ăsta- De ce să-l distrug?”, așa că băiatul rău că FCSB nu e pe drumul bun. Gigi, patron adevărat, a vrut să-l scape pe Şut de toate gândurile negre, dar poate e greu de crezut că „nu ai voie să pierzi mingea”, dar poate că el știe mai bine ca există și alte meciuri, și că „la Șut nu e prima, mai are multe de ăstea”. Până la urmă, toți vedetele pot greși, dar în stilul asta, cine știe ce mai urmează?
Așadar să nu mai vorbim de driblinguri că „acolo e bombă atomică” și toate fițele cu mingea, dar Becali vorbea ca un profesor de fotbal care își explică elevii că trebuie să aleagă dintre a dribla sau a risca totul, deci „dacă nu ai soluție, arunc-o în tribună”, asta chiar e o filosofie de joc! Chiar are voie să piardă mingea, să se facă de rușine înaintea unui public, dar “La noi se întâmplă așa ceva”, concluzia e clară, și din păcate nu suntem într-un film. Ce ne facem? Oare mai există speranța, la un joc, dragilor?
