Păcatul celor 12 minute: Bologna zâmbește iar la București!
FCSB, campioana României, îngenunchează pentru a doua oară consecutiv pe teren propriu în Europa League, iar vestea a fost una de proporții, cu italienii de la Gazzetta dello Sport aruncând cuvinte grele după înfrângerea cu Bologna, scor 1-2, ce-a fost totuși plină de spectacol, dacă o vedem dintr-un unghi potrivit, dar haotic, pentru că s-au întâmplat atâtea încât nici măcar nu știi pe unde să începi, poate că ai vrea să te uiți la altceva, dar iată, iată că e meciul care a ruinat tot.
După ce în minutul 12 era deja 2-0 pentru Bologna, cu Odgaard și Dallinga în rolurile principale, meciul părea că se încheie înainte de a începe cu adevărat însă, FCSB a răspuns după o jumătate de oră de joc, dar a marcat abia după pauză, e o poveste care se repetă, dar nu ai unde să fugi, așa că stai puțin și ascultă, pentru că a fost un meci plin de intensitate, dar și de confuzie, și nu ai cum să te înțelegi cu el.
„Pe Arena Națională din București, oamenii lui Italiano căutau prima victorie europeană, și oh, ce păcat că au ratat atâta timp, dar pe bancă nu era antrenorul principal, ci asistentul Niccolini, și toată scena era una de maxim disconfort și neclaritate pe care doar un neologism precum «Lucumată» ar putea să o rezume, dar nu trebuie să-ți faci griji, pentru că e o echipă care a venit la București cu toate speranțele și, uite că a obținut acele 3 puncte, să nu uităm de travaliul și munca din spital, imaginea antrenorului în spital fiind ceva copleșitor, dar în același timp intrigant.
Și acum, scorul a fost stabilit printr-o gafa a fundașului columbian, totul părea a fi pierdut, la fel ca și speranțele fanilor care, la urma urmei, nu au putut să-și susțină echipa, poate că au simțit nevoia să plece devreme, dar nu mai avea sens, Bologna câștigând pentru prima dată la București, un lucru ce nu s-a întâmplat din 1939 sau 1998, iar antrenoarea a fost în spital, dar publicul a venit să asiste, uneori mai bine să te bucuri decât să te îngrijorezi, nu-i așa?
Charalambous a ales să folosească unii jucători ce nu au fost neapărat cei mai inspirați și o putem spune, iar Niccolini a făcut la rândul său alegeri strategice ce nu au fost întodeauna corecte, dar ce să facem, meciuri sunt fel și fel de momente de genul ăsta, dar Dallinga, în ciuda absenței lui Immobile, reușește să facă un meci bun, iar totul se leagă într-o poveste despre cum atitudinea poate să schimbe multe, iar pasele lui sunt o adevărată revelație în acest haos, dar la final, nu putem să ne concentrăm decât pe succesul lui Bologna.
Deci, să ne întrebăm, este aceasta o victorie sau o simplă întâmplare? Cert este că Dallinga devine tot mai vizibil, arătând progrese ce promite un viitor mai luminos pentru Bologna, chiar dacă FCSB se află într-un moment extrem de delicat, iar meciurile nu pot să țină doar de același rezultat, și poate că viața după o victorie sau o înfrângere la acest nivel e pur și simplu confuză.
