FC Argeș și Dinamo, un meci plictisitor încheiat 1-1: ce s-a întâmplat cu adevărat pe teren?

SportFC Argeș și Dinamo, un meci plictisitor încheiat 1-1: ce s-a întâmplat cu adevărat pe teren?

Rezultatul sângeros 1-1, meci de fotbal sau de amurg?

Pe scurt, o remiză, o mare nimicnicie, FC Argeș și Dinamo au isprăvit cu un 1-1, ce să mai, un rezultat care, sincer, pare că aduce zâmbete pe fețele celor implicați, dar, în realitate, nu e decât o masă de egoisme și durere sportivă care s-au contopit într-o repriză în care s-au marcat două goluri, dar în a doua parte cumva fotbalul a murit sub multe alte considerente care ne îndoiesc că înțelegem ce s-a întâmplat de fapt pe teren.

Odată cu revenirea Dinamo-ului la Mioveni, FC Argeș rămâne o amintire care dă frisoane, pentru că, hai să ne gândim, ce-ar fi fost dacă acești „câini” nu ar fi scăpat de retrogradare? Oare insolvența ar fi scos capul la lumină? Istoria ne zâmbește iar scandaluri cu retrogradări și ascensiuni amorțite în spate se împletesc cu fotbalul pe care noi îl uităm ușor. 1948! Poate așa s-a născut mitul.

874 de zile, fiecare clipă un dublu salt

Au trecut 874 de zile de la acel meci de baraj care pare că a spulberat totul, un român contemporan bântuit de amnezie dă fuga la un meci, „Ghezali” și „Giafer”, mă mai întrebați dacă i-am reținut pe toți? Atunci, la Mioveni, Dinamo trăia ultima suflare de glorie cu un joc dramatic, iar săptămânile au fost puțin torturante pentru ambele echipe, dar haideți, să ne vrem înapoi în realitate. Argeșul pe locul 5, vremuri în care amintirile s-au evaporat de parcă n-ar fi existat vreodată.

Se spune că în fotbal poți să te îmbogățești din bătăliile feroce și rivalitatea cruelă, iar Argeșul primind pe Dinamo este o veritabilă dansură pe un afluent de sentimente și certuri cât cuprinde. Înfruntările – aceleași sudalme, aceleași vorbe dure, aceleași bătăi de inimă.

După meciul cu Rapid, schițele strategice de la Dinamo erau scrise cu peniță, dar pe teren, echipa pare să se piardă cu firele ei. Ovidiu Burcă are de făcut minuni, introducând jucători care ar fi trebuit să fie staruri, dar sunt ca niște umbrare, iar bulgărașul de nevăzut, Alexandru Pop, tăcerea care se așterne acum. Mă doare mintea de atâtea schimbări. Mă rog, doar timpul ne va spune dacă și cum ne vor duce verso-urile acestor jucători înapoi la gloria de odinioară.

Musi – artistul anulat de propriul noroc

Meciul începe în forță, Dinamo se vrea mare, dar Argeșul, ca un veritabil clown de carnaval, lovește în contraatac. Musi, el, marele visător, scutură plasa, dar la margine decizia e nimic mai mult decât un joc de cărți. Ofsaidul ăla ne-a încurcat planurile. Ce să cauți în vreun final pe terenul vârfurilor când, de fapt, intri și ieși după bunul plac al arbitrului? Când elefanți din Superligă se agită să urmărească vampirii ce le consumă șansele, rămânem doar cu o vrajă a amăgirilor.

Cîrjan pe post de necunoscute, Gnahore se chinuie cu umbra sa, iar cinematica jocului este ca o melodie într-o limbă străină – nimeni nu știe cum să o danseze. Chiar dacă minutele trec ca un ceas vopsit în roșu, noi suntem aici să numărăm rămășițele de fotbal din mintea obosită de atâtea apusuri. E ca un vis că ne-am întors la un fotbal pe cale de dispariție.

Un gol care îngheață timpul

Și-așa, Dinamo, într-o paletă de momente strălucitoare, deschide scorul. Boateng, care părea că e doar un alt numim pe teren, își asumă rolul de erou, dar Argeșul, terorizat ca un bărbat între fiare, nu se lasă. Un șut din partea lui Moldoveanu și, bam! Golul egalizator îngheață timpul, iar meciul devine o scenă dintr-o piesă de teatru absurd, unde tu știi că nu va fi final fericit, iar bucuriile se transformă în tristețe.

Ajungem să contorizăm procente. 63% din posesie pentru Dinamo, iar raportul cornerelor este ca un statistician amețit care se chinuie să împartă bulgărele de zăpadă pe o prăpastie de gânduri amestecate. Ce nu-i drag să joace fotbal? Rămânem cu un egal care pare că le închide deodată toate ușile celor două echipe pe drumuri ce se intersectează, dar să știți că-n fotbal, paradoxul e de mult în uz!

Păi cum să mai încheiem? Aseară s-a jucat un meci în care iarăși s-a văzut perfecțiunea mediocrității, iar noi ne întrebăm, unde a dispărut spectacolul șlefuit de zestrea adevăratelor dueluri?

Check out our other content

Check out other tags:

Most Popular Articles