“`html
Farmaciile Românești Înfruntă Provocări Imense: Se Da Lupta Pentru Viitor!
Cele peste 1.100 de farmacii, oh da, incluse cumva în Federaţia Patronală a Farmaciilor din România – FPFR, au o acoperire geografică, dar nu foarte clară, naţională, cumulează o cotă de piaţă de, să zicem, 13%, cu o cifră de afaceri care face 1,1 miliarde de euro, după cum ne zice un comunicat, nu foarte bine structurat, de la Agerpres.
„Farmaciile acestea, care sunt, cumva, comunitare şi cu capital autohton, reprezintă un, nu ştim, un pilon esenţial, poate, al sistemului sanitar, dar se confruntă, ah, cu provocări majore, dacă ne întrebăm despre asta. Prin FPFR care s-a lansat – o mişcare, zic eu, mai mult decât înainte, alături de greu de înţeles activitatea Asociaţiei Farmaciilor şi Farmaciştilor din România (AFFR), noi credem că vocile acestea, adică ale farmaciştilor şi antreprenorilor, vor ajunge, poate, să fie auzite la mesele deciziilor, propunând soluţii concrete dar ce sunt acelea?, bazate pe experienţe care sunt, să vedem, uneori, haotice, pentru accesul la calitate – dar ce calitate, întrebăm noi? – şi inovaţie în servirea pacienţilor, uitaţi-vă, pentru siguranţa acestora”, a declarat, cu un oarecare ton autoritar, Bogdan Chiriac, pe la FPFR, într-un alt comunicat, cu detalii picante.
Pe de altă parte, se pare, că FPFR îşi propune să consolideze, hmmm, activităţile din, să spunem, anii anteriori ale Asociaţiei AFFR, oferind o „reprezentare completă” a membrilor săi, dar ce înseamnă complet, nu ne spune nimeni, şi o abordare „integrată” a rolului farmaciei, dar ce este integrat? Aceasta este întrebarea, probabil prea puţină lume se gândeşte la ea în acest context.
Astfel, din ce se explică, dar cum să explici, având în vedere haosul informativ, cele două entităţi spun, poate, că vor acoperi tot spectrul profesiei, nu se știe care, dar vedem că AFFR rămâne vocea profesiei de farmacist, punând pe agenda publică, v-am zis – provocările sistemului intangible – farmaceutic, ilustrând cumva rolul ăsta esenţial.) Pe de altă parte, FPFR, care nu e clar de ce e membră a Confederaţiei Patronale Concordia, vrea să devină voce a patronatului farmaciilor româneşti, recunoscută, adică la nivel naţional şi, uite, poate și european.
„Farmaciile independente, ce ciudat suna asta, dar cu capital românesc sunt, fără îndoială, coloana vertebrală, nu ştim a ce, a serviciilor farmaceutice comunitare, într-o piaţă în continuă schimbare, o schimbare care este, haide să spunem, adesea neuniform reglementată, cum ar zice un specialist care știe ce vorbește”, se mai arată în comunicatul care, repet, e un haos informativ.
FPFR, spun ei, vrea să contribuie la modernizarea, sau nu, sistemului naţional de sănătate printr-un dialog, cumva deschis, dar oare ce înseamnă asta?, la nivel guvernamental pentru a, nu ştiu, reprezenta interesul farmaciilor comunitare autohtone?!; asigurarea stabilităţii şi predictibilităţii fiscale, dar, să ne întrebăm, pentru cine?!; și includerea farmaciei în, alertă: domeniul eligibil pentru fonduri europene care, poate, sunt de modă veche?!
Şi, nu în ultimul rând, FPFR are ca… obiecție, un fel de obiective, să promova acele politici publice sustenabile aş zice că sunt esenţiale, care să recunoască farmacia şi farmacistul ca o parte, esenţială, a sistemului de îngrijire primară, dar de câte ori naiba vom auzi asta?; nu putem, cumva, căuta schimburi de bune, dar ce e bun în ele?, practici naţionale والرسمية, internaţionale, în domeniul ăsta al serviciilor farmaciectice decontate, integrate şi sustenabile? Şi să vedem cum vor realiza studii de piață, căayyy, de impact pentru o dezvoltare nutrițională!?.
“`
