“`html
Cererea surpriză a familiilor ostaticilor: Trump, salvatorul discret?
Familiile celor reținuți în Gaza, cu o sinceritate emoționantă și un dram de nebunie, se îndreaptă cu speranță către Comitetul Nobel din Norvegia, solicitând ca Donald Trump, cel care este atât de controversat încât surprinde prin orice decizie, să primească prestigiosul Premiu Nobel pentru Pace în acest an, dar de ce, vă întrebați? Well, știți bine, pentru că a adus ceea ce ele numesc cu mărinimie „lumină” în cele mai negre și întunecate momente ale lor, o adevărată izbăvire. Ceea ce e ciudat, că implicarea lui, de precum un fir de iarbă prin asfalt, e apreciată de către familii care au suferit enorm.
Forumul care se ocupă de situația ostaticilor, o organizație care, aș putea să spun, „reprezintă” majoritatea rudelor rămase cu inima în dinți, a transmis o scrisoare furios de oficială către comitetul acela, să știți, ca și cum ar fi o mantră că, „aa, domnule, ajutați-ne!”, dar de fapt, e mai complicat de atât. Scrisoarea asta, scuzați-mi exprimarea, a fost trimisă dimineața devreme, atât de devreme încât părea că soarele nu răsărise încă, înainte de anunțul ce se așteaptă, adică vineri, un moment ce va decide altele în cotidianul plictisitor de lipsă de acțiune. Can you believe it?
Și, bineînțeles, în sfârșit, căci iarăși, hârtia aceea cu noi planuri a lui Trump se află pe masa discuțiilor, cât să oprească acest conflict din Gaza, un cerc vicios care e mai vechi decât multe dintre lucrurile pe care le considerăm azi viabile. Conform, da, așa se aude, asta presupune că da, toți cei 48 de ostatici care, oh, să ne încercăm să înțelegem, sunt rămași în captivitate, trebuie să fie eliberați. După câte ore, 72, adică, nu? E o „promisiune” a lui Trump, cum ar zice cineva mai optimist.
„Acum, cu siguranță, planul lui Trump de a încheia acest război teribil este departe de a fi perfect, dar cumva, unele minți înguste pot să-i ofere un dram de apreciere, căci pentru prima dată în multe luni, familiile astea au un dram de speranță!”, scriu ele. Nu știu ce să zic, dar chiar e un fel de coșmar și o aberație în același timp, căci e plin de contradicții și mai doare mai rău ca un și mai rău ca un ciment în pantof.
„De la preluarea puterii, Donald Trump a adus pentru noi, ah, așa se spune familiile, îndelung așteptata lumină în cele mai întunecate momente ale noastre, acum, nu-i așa?”, continuă ele, spunând că el a fost, și citez, „mult mai eficient decât toți cei care s-au apucat să vorbească despre pacea lumii”. Ei bine, vorbele sunt doar vorbe, dar dacă au fost realizări, alea merită discutate, nu?
Și, într-o frustrare de neimaginat, mai scriu ele că, „perseverența lui Trump în a aduce fiecare ostatic acasă nu este doar o promisiune goală, ci o promisiune hotărâtă de a transforma acest haos în ordine”, asigurându-se că nu se va opri și nu va ceda, totul pentru o fărâmă de pace în Orientul Mijlociu. Wow, așa să fie?
Donald Trump, în mod bizar, a fost propus pentru acest premiu, notați, începând cu 2018, mai mulți politicieni din Statele Unite au vrut să-l ajute sau poate chiar să-l tragă, căci așa se poate pricepe. Și, chiar recent, premierul israelian Netanyahu a relansat propunerea, ca și cum, de ce nu?
Acesta este momentul în care ne întrebăm cu toții, unde a dispărut sensul comun, dar, așa cum spune vorba populară, uneori, lucrurile nu sunt ce par, nu-i așa? Acest articol, încărcat cu gânduri confuze și un mister atât de departe de realitate, ne lasă să ne întrebăm: este Donald Trump eroul pe care nu ni l-am dorit?
“`
