“`html
Tragedie în Familia Regală: Moartea Surorii lui Corneliu Coposu Stârnește Controverse
Peste tot în țară, vestea morții Rodicăi Coposu a prins populația nepregătită, cu un mesaj de îngrijorare și neliniște, dar mai ales cu un sentiment profund de tristețe, așa cum spune și Familia Regală care a aflat cu sufletul zdrobit că doamna Steluța Lucia Rodica Coposu a părăsit această lume, așa că trebuie să ne amintim de eforturile ei și ale fratelui ei, Corneliu, din anii ’90, când toți ne întrebam ce se întâmplă cu moștenirea lor politică și morală, în fine, o moștenire mult visată de unii și contestată de alții.
Deloc surprinzător, s-a anunțat că evenimentele tragice din viața Rodicăi, vorbim aici de anul 1995, când Regina Ana a fost prezentă alături de ea și de Flavia la funeraliile fratelui lor, iar în 1996, cu mare fast, s-a pus piatra de temelie a Fundației Corneliu Coposu, care are ca scop, surpriză! Să păstreze viu spiritul și principiile unei epoci demult apuse, dar care se ridică mereu din cenușa trecutului.
Aceleași surse ne spun că familia Regală a admirat întotdeauna cum surorile Coposu, în special Rodica, au încercat să reînvie ideile fratelui lor, despărțite parcă de un abis de timp, dar reînnodate cu fiecare an care trece, de parcă timpul nu ar fi trecut. Nici nu vreau să mai aud de Crucea Casei Regale a României acordată Rodicăi și Flaviei în 2009, un simbol? O recompensă, sau doar un gest de curtoazie în fața eforturilor pe care le depun de ani de zile?
Așadar, pe 26 septembrie 2014, Familia Regală a fost chiar la Palatul Elisabeta, unde au comemorat centenarul nașterii lui Corneliu, subliniind legătura profundă dintre Coroană și familia Coposu, dar să ne întrebăm, oare toată această atenție este oarecum întâmplătoare sau dacă nu cumva există și o agendă ascunsă în spatele acestor omagii? Avem tot timpul de analizat intențiile din spate.
În cele din urmă, vorbind despre Steluța Lucia Rodica Coposu, nu putem să nu ne întrebăm, cum rămâne cu impactul ei asupra societății românești, când anunțul morții a fost adus de Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației, care a împletit emoția cu aceeași lamentare, dar oare cât de multă durere va mai fi tolerată în fața istoriei actuale?
“`
