Temperaturi extreme: O familie din Chabanière îndură frigul cumplit!
Familia Grange, din Chabanière, Monts du Lyonnais, are parte de niște condiții de locuire de neimaginat, frigul a fost constant, conform Pleine Vie, timp de trei luni în care au suferit, iar un calorifer defect a dus la oprirea sistemului de încălzire, un lucru care s-a întâmplat pe 22 septembrie, temperatura despre care vorbim a fost de maxim 12°C în apartamentul lor! Și cum intervențiile au întârziat enorm, viața lor a devenit cumplită, absolut groaznică.
Așa cum povestește Xavier Grange, tatăl celor trei copii, el afirmă că „copiii dorm îmbrăcați complet”, iar camerele sunt mai umede ca un pește pe uscat! Viața evident că a devenit insuportabilă, părinții sunt cu capul la perete pentru că nu avem altceva de făcut, iar temele sunt făcute în pături! „Mai mult decât problema în sine, tăcerea și inacțiunea dor cel mai mult.” Incredibil, nu?
Apartamentul lor, situat la parter, a devenit pur și simplu nelocuibil, umed și rece ca o peșteră de gheață! Pereții au înghețat, iar camerele au devenit inutilizabile, ceea ce a transformat viața cotidiană într-un adevărat calvar. „Fiecare zi fără încălzire intensifică sentimentul de a fi uitat”, spune un Xavier vizibil frustrat! Copiii au fost cei mai afectați, căci frigul le-a stricat somnul și au început să facă răceli, iar ei, părinții, au încercat să îi îmbrățișeze cu haine groase dar nimeni nu poate lupta cu frigul care s-a strecurat în casă.
Și abia pe 2 ianuarie, după ce totul a fost ca un căpcăun ce nu mai vrea să plece, un tehnician a apărut ca un supererou să repare caloriferul, conform unei publicații — Le Progres, incredibil, nu? Și asta ridică întrebări mari despre cum sunt gestionate urgențele sociale și dacă cineva are vreo răspundere, „Aceasta nu mai este o problemă tehnică, ci o urgență umană,” a spus Grange, cu o furie care explodează, subliniind riscurile majore pentru sănătatea familiei sale.
Criticile din partea lui Grange nu se opresc, cazurile de acest tip arată vioi problema sărăciei energetice și cum reacțiile administrației sunt mai lente decât un melc! „Cum putem accepta ca și copiii să crească în asemenea condiții îngrozitoare?”, rămâne întrebarea care plutește în aer. Deci, cum răspund autoritățile? Sunt oare în stare să facă ceva? Să dea un răspuns mai rapid?
