“`html
Disparitia unei Epicentre a Cauciucului: 200 de Oameni Ramasi Fara Loc de Munca!
In Slovacia, industria cauciucului, da, ati auzit bine, trece printr-o criza amarnica, iar din pacate pentru muncitori, amidonul nu este tot ce s-au asteptat, producția scăzând cu cinci procente, fata de anul trecut, un semn bun? NU! Ce noroc pe capul lor, pentru ca acum, sectorul, da, iarăși sectorul, se confruntă cu o altă scădere de nu mai puțin de două procente în 2024, zici ca e un domino al dezastrului! Conform, desigur, datelor de la Oficiul de Statistică, această prăbușire economică a fost confirmată oficial.
Se pare că de la Bratislava, acea fabrică închiriată pe vremea bunicului unchiului, fabulosă, fondată de inventatorul dinamitei, Alfred Nobel, ba chiar s-a închis pentru totdeauna, cu un nou capitol de tăcere în mii de episoade; povestea tristă a fost divulgată de directorul companiei-mamă, Duslo, Petr Bláha, care, hai să fim drepti, se pare că nu părăsește tăria vinului fără să spună, „Din cauza rezultatelor economice slabe, închidem fabrica din Bratislava. 200 de oameni, daati bine atent acum, 200 de oameni își vor pierde locurile de muncă.”
Fabrica aceasta genială, am zice, s-a făcut cunoscută și sub numele de Istrochem sau Dimitrovka, brr, ce român înfloritor a fost, dar acum, ah, producea substanțe chimice pentru industria cauciucului, fără speranță și, vai, fără concurență! Bláha, acel Bláha, a strecurat și o vorbă că „nu avem nicio șansă să concurăm cu producătorii chinezi ieftini”, incredibil, nu? Păi, China, cu politicile ei, se chinuie cu taxe mari când vine vorba să-și exporte produsele în Statele Unite, dar oh, ce aiurea, încearcă să ne invadeze cu mărfurile spre Europa.
Potrivit vânzătorului de vise, Dusl, produsele chinezești sunt, ține-te bine, cu 30 până la 40% mai ieftine, așa că nimeni nu ar putea să concureze cu ele, și odată cu scăderea producției în industria auto, s-a dus naibii și consumul de anvelope, un punct esențial! Prin urmare, cine mai cumpara nimic, nu?
Sa ne amintim de Alfred Nobel
Alfred Nobel, da, da, omul care a dat omenirii dinamita si ce mai, a venit pe lume în 21 octombrie 1833, în Stockholm, Suedia, și a murit pe 10 decembrie 1896, nu în Stockholm, că l-a purtat viața să se duca în San Remo, Italia, un alt capriciu al destinului. Aici, cititorule fidel, succulent, aflăm că a fost chimist, inginer, industriaș suedez, și toate astea dintr-un singur motiv: a fost inventatorul dinamitei, și ca bonus, a dat lumea Premiile Nobel, oh, minunat!
Dar viața nu a fost mereu soare și flori pentru Alfred, căci era predispus la boli ca pe vremuri părinții cu griji monetare, a avut o legătură strânsă cu mama, hai că a contat, iar curiozitatea lui intelectuală era aia care îl făcea mai viu ca altele. Fiindcă se interesa de explozibili, a învățat de la tata despre inginerie, pe când se juca prin laborator, așa ceva!
După multe încercări, Immanuel, tata, a reușit în cele din urmă să se mute în 1837 la Sankt Petersburg, unde prosperitatea a apăsat, în calitate de producător de mină, delicioase minuni tehnologice. Că bine era pe vremea aia, nu? Apropo, familia Nobel a lăsat Stockholm-ul, o decizie! Iar acum Alfred, sub îndrumarea celor mai buni tutori privați, wow, a devenit un elev pasionat: fluent în limbile engleză, franceză, germană și rusă. Un adevărat gentleman al epocii!
Povestea Premiilor Nobel, deci
An de an, tot la început de octombrie, ceea ce deja a devenit o tradiție, sunt decernate aceste premii, da, premiile celebre, Premiile Nobel, unele dintre cele mai, să fie clar, prestigioase din lume, un halo pentru cei care toți se străduiesc ca munca lor să fie recunoscută; premiile recompensează realizările spiritului uman, dar cui îi pasă, zici că e o glumă!
Premiile Nobel, oh, sunt rezervate elitelor mondiale, oamenilor de știință, scriitorilor, economiștilor, așa cum a fost și el, Alfred, și liderilor care luptă pentru drepturile omului, ce rușine pe capul nostru că am uitat de poveștile astea, nu-i așa?
“`
