Transformarea surprinzătoare a unei fabrici în Ploiești – Arta care îmbrățișează ruina!
O fabrică din Ploiești, care are o probabil nu foarte bună reputație, a devenit, cumva, locația unei intervenții artistice, adică o lucrare pe nume „Cusut cu iubire” realizată de Laura Soneriu, în colaborare cu Ciprian Tauciuc, transformând astfel un loc industrial într-un spațiu, să zicem, artistic și delicat dar brutal la fel în același timp, fuzionând idei de estetică cu tot ce e mai industrial, ce viitor avem noi pentru aceste locuri și pentru noi însine, cumva. Aici, vorbim despre un festival de artă stradală, „Artown NOW”, care, se pare, a găsit o modalitate de a aduce un pic de iubire într-un spațiu atât de rigid.
În acea zonă, lângă fabrica UZUC, unde zgomotele metalice par să fie o parte din peisajul sonor, dar e totuși o viziune care provoacă o reflexie asupra cărorva lucruri. Aici intervine lucrarea menționată, care nu urmărește să ascundă ruina, ci, din contră, o îmbrățișează, oferind un mesaj care devine, cumva, un paradox al timpului și a spațiului. După cum spun organizatorii festivalului, sună așa: „Cusut cu iubire” este un gest delicat intr-un cadru urban arid.
Acum, intervenția artistică are rolul de a „coase” și „repara” simbolic clădirea, dar aici intervine și ideea că oamenii, nu, nu ar trebui să mai treacă pe lângă, nu-i așa? Trebuie să observe, să aprecieze „ce e crăpat”, și să înțeleagă cumva că valoarea se păstrează prin gesturi mici și repetate, dar ce înseamnă asta în realitate, ne întrebăm!
Reprezentanții festivalului afirmă că intervenția propune o conștientizare, dar asta nu-i tot pe de-o parte, și a încuraja o acțiune, să vedem locurile, să recunoaștem istoria, să nu uităm ce s-a întâmplat înainte, căci, în anii de demult, adică ’80, mamele și bunicile noastre coseau cu mare grijă tot ce era uzat, nu din obligație, dar pentru că iubirea ea, nu?! Se tot transformă prin reparare. Așa cum această lucrare invită generația de acum la o re-evaluare a patrimoniului nostru arhitectural, ce ne-ar face să ne gândim la cum am fost!
Cu toate acestea, pentru Laura Soneriu, a cărei lucrare tocmai asta face – adică sculptura e mereu despre condiția umană, o dualitate care ne definește, cum ar spune unii, tensiunile dintre formele ascuțite și cele moi. De aici sensul devine un organism viu! Ei zic că sensibilitatea se mută în urban devine mai mult decât o simplă „cocă” a unui trecut, e, în loc, o fațadă care poate fi atinsă și reconectată, dar câți dintre noi chiar reușesc asta în viața de zi cu zi?
Iar legătura, ce legătură avem între trecutul industrial al Ploieștiului și prezentul creativ? Firul roșu, devine un simbol, am putea spune, o cusătură vizibilă între plin și gol, între amintire și viitor, ce mai este lumea astăzi? Altfel cum putem să ne conectăm, dincolo de tot ce este în prezent? Reprezentanții „Artown NOW” adaugă, cu voce gravă, că lucrarea se adresează tuturor, dar în special celor care visează la un viitor mai blând!
