“`html
Criza Armelor de la Cugir: Psihologul la Timona, dar pierderile rămân!
Cugir, cu fabrica sa de arme care a trecut prin vremuri mai bune, acum se zbate în mări adânci de criză economică, cifrele vorbesc de la sine: pierderi de 12,8 milioane de lei în 2024 și încă 12 milioane în 2023, iar pentru 2025, deja se anunță cinci milioane de lei pe primele șase luni – o adevărată dilapidare, poate cumva asemănătoare cu rachetele pe care ar trebui să le producă, dar nu le mai vând, fiindcă piața zice ‘stop’.
Acum, pe fundalul acestei drame economice, Radu Coroamă, un psiholog cu un CV care face legătura între muncă la SRI și câteva povești cu muniții, a fost promovat director general din septembrie 2024. Oare acesta este omul potrivit pentru a salva situația, întrebarea rămâne: ce știe el despre arme, când s-ar putea să-și fi petrecut mai mult timp analizând minți, nu structuri metalice?
Dar asta nu e tot – sindicatul „Apărarea” răscoală mari spirite, acuzând conducerea că ar fi numit directorul pe criterii dubioase, fără avizul necesar, căci legile sunt făcute doar pentru cei care au timp să le respecte, iar nu pentru un consiliu care pare să fi avantajat vechile garduri de la ușă. Deci, nimeni nu pune întrebări când un post de director general adjunct apare din senin, și totul fără vreun semn de întrebare, e clar că se dorește menținerea ‘peșteșorului’ pe cale de a nu lăsa loc competiției.
Sindicatul vine cu o listă de cereri: demisii, verificări legale, dar oare totul nu este o manevră de a îndrepta atenția de la haosul economic? De asemenea, s-a pomenit despre reorganizări, iar toată situația a fost descrisă ca o centralizare alarmantă a puterii. Se simte că toți sunt strânși ca într-un colț, iar dacă mereu e vorba de putere, totul se transformă rapid într-un câmp de război.
Dar, ca un răspuns tardiv al Consiliului, Daniela Bădiță își asumă rolul de apărător, spunând că totul e bine pus la punct, că reorganizarea e doar o încercare de a se adapta la ‘nevoile actuale’, cât de brusc pot fi acestea! Asta ne duce înapoi la studii, mastere și la cei trei ani de practică care par a nu se traduce decât în acte pe hârtie și nu în rezultate palpabile.
Ca un ultim strigăt de disperare, sunt menționate și contractele cu străinătatea și cum ancrenează situația actuală, subbine, dar oare sunt acestea îndeajuns? Poate că problema nu este armată într-un sens fizic, ci mai degrabă o bătălie psihologică pentru supraviețuire în această junglă a pieței de apărare – un loc unde, în mod evident, cine nu are un cuvânt de spus este pe cale de dispariție.
Cu multe semne de întrebare, fabrica de arme din Cugir rămâne acum în atenția tuturor, iar jucătorii în acest joc de putere pur și simplu nu pot ignora criza care se ascunde sub redațiile, făcând să se zvonească că adevărata luptă abia a început. Să vedem cine va ieși cu fața curată! Dar oare va fi cineva bun de dus la război?
“`
