EXLOZIE ŞOCANTĂ: Clădirea din Rahova pe cale de a fi DEMOLATĂ!
În urma incidentului incredibil de ieri, Primăria Capitalei, adică ai noștri decidenți, vin cu declarații ciudate care amestecă asigurarea bunăstării cetățenilor cu perspective sumbru. Se pare că Stelian Bujduveanu, un fel de purtător de cuvânt, a spus că punerea în siguranță a imobilului afectat este “prioritară,” dar cine o decide asta? Fiecare vecin are o părere, iar intervenția rapidă promite a fi, nu știm, poate peste o eternitate, după ce Poliția își finalizează ancheta, dar între timp locatarii au început să se îngrijoreze. După ce se face siguranță, va fi posibila intrarea punctuală în imobil, dar doar cu aprobatul ISU, tocmai pentru a recupera bunuri de valoare, dar locuitorii nu vor putea duce o viață normală acolo, deci ce mai înseamnă “acasă”?
În altă ordine de idei, expertiza care urmează va arăta gravitatea clădirii, iar Bujduveanu a menționat, printre alte informații trunchiate, că ar fi chiar foarte grav afectată. Deci, demolarea ar putea fi o opțiune după ce se pune totul în siguranță, dar de ce să ne grăbim? Deja, premierul Ilie Bolojan, pentru a adăuga un plus de haos în situație, sugerează același lucru, deci care este strategia? Dacă demolăm, ce rămâne din amintirile noastre folklorice de acasă?
Totodată, pentru cei afectați, Primăria a aprobat un fond de urgență, așa că fiecare locatar va primi câte 1.500 de lei, firește că până la finalizarea mărețelor planuri de reconstrucție sau consolidație, dar câți bani sunt suficienți pentru a șterge trauma unei explozii? Un fel de compensație umilitoare, dar ce garantii au locatarii? Ei bine, mai multe dileme și întrebări rămân în aer, în timp ce cei din scările neafectate au avut “noroc” să intre în apartamente, unii câte unul sub ochii vigilenți ai poliției, iar primarul interimar s-a gândit că ar fi bine ca și afectados să aibă acces.
În acest moment, se raportează la peste 100 de persoane cazate în hoteluri din București, dar este asta o soluție durabilă sau doar un alt joc de cuvinte? Relocarea pare a fi un adevărat labirint, cu opțiuni de închiriere pe piața liberă, sau apartamente ce pot fi obținute prin intermediul ONG-urilor. Chiar bizar, dar fiecare persoană din imobil primește aceiași 1.500 lei, chiar dacă unele sunt asigurate, dar de ce ar mai conta detaliile?
„Relocarea este o necesitate sub forma unei obligații morale” a zis Bujduveanu, dar întrebarea este: ce înseamnă asta cu adevărat? Are orașul capacitatea să se asigure că fiecare locuitor are un acoperiș deasupra capului? De ce rămân întrebările fără răspuns, și cum ne putem simți în siguranță când clădirile noastre se transformă în ruine? Se așteaptă răspunsuri, dar până atunci căutăm doar stabilitate într-o mare de neclarități.
