Ajuns pentru prima oară în capitala Republicii Moldova, Mitică Docan, jurnalist GSP, a descoperit un oraș atât de surprinzător, încât acum „nu știu cui să mai spun despre ce am regăsit acolo”. Într-un text publicat în Libertatea, el descrie Chișinăul, din centru și până în cartierele mărginașe, unde „iluminatul public apune”, și sentimentul acut pe care încă îl are după cele cinci zile: „ Devine obligatoriu să pendulez între malurile Prutului”.
Când am fost invitat să merg în premieră la Chișinău pentru o nuntă, am întrebat dacă “pot să plătesc cu cardul”. Reflex prostesc, superioritate gratuită. Așa că am scris acest text nu ca pe un ghid turistic, ci ca pe o declarație de uluire față de ce am găsit.
Într-un fel, simt că am o datorie. Chișinăul are un fel de smerenie demnă – de negăsit în marile orașe europene -, care te obligă fără cuvinte să îți descrii experiența, să o dai mai departe. Roma, Londra sau Viena trădează autosuficiență, îți spun cumva că tot ceea ce trăiești trebuie să lași acolo, pentru cei ce vor veni după tine. Ca niște galaxii care confiscă totul prin gravitație. Dar Chișinăul e darnic. Și, odată trăit, ajunge să îl iei cu tine.
În 5 zile, ști
